La lansarea antologiei Proza.ro de vineri, 22 decembrie, a vorbit și cunoscutul realizator de talk-show-uri și emisiuni culturale, George Mihalcea. Grație unui reportofon atent plasat, am reținut cuvântul său, pe care vi-l oferim spre lectură. Intertitlurile sunt pentru parcurgerea mai ușoară a textului și aparțin celui care a consemnat aceste rânduri.

Azi, a fi normal înseamnă a fi avangardist

Referitor la această idee a boierismului, recent, la festivalul avangadei de la Iași, o manifestare de importanță deosebită, care a reunit foarte mulți oameni serioși, s-a susținut că a avea o poziție, un ”normal approach”, o abordare firească și cumsecade a fenomenului literar în condițiile de azi, este un gest de avangardă. Atâtea lucruri sunt anormale, atâtea valori sunt bulversate, atâtea sisteme au fost imitate doar ca să dărâmăm ceva, fără a reuși întotdeana să construim altceva – încât a avea o atitudine normală este deja ceva ce ține de avangardă. Din acest punct de vedere, eu asociez boierismul avangardei, și nu boieriei aceleia de tip bizantin-sadovenian. Apropo de „boieria” lui, sunt perfect de acord cum îl tratează Petre Pandrea pe Sadoveanu, în cumplitele, teribilele sale memorii. El spune că Mihail Sadoveanu nu a luat de la sămănătorism decât partea cea rea, în rest i-a plăcut întotdeauna să trăiască în fruntea bucatelor și, așa cum s-a lăsat făcut mare șef politic de către Argetoianu, de două ori, din motive de legături cu aceeași organizație, așa s-a lăsat făcut mare șef și de către comuniști… Asta nu înseamnă că scade cu ceva valoarea intrinsecă a lui Sadoveanu, ca scriitor, ferească Dumnezeu! Dar, moral, iată că și el poate fi "ucis", bine-mersi.

Titlul de boier s-a câștigat, inițial, prin luptă

În plus, boierii, la originea lor, erau luptători. Boieria, titlul, averea, erau - de cele mai multe ori – consecințe ale faptelor de arme. Așadar, cei care se asociază acestui manifest al boierismului, trebuie să știe că luptă pentru ceva: pentru bunul simț în cultură, în literatură, printre altele. Mai ales că, de foarte multă vreme, autorii români, literatura română, nu reușesc să iasă din marginalitate, iar tentativele sunt, de cele mai multe ori, palide. Îngrozitor de des s-a procedat la imitația unor modele care deja erau „fumate”. Bunăoară, ne încăpățânăm, destui autori contemporani, să încremenim în proiectul post-modern, în post-modernism, deși România n-a avut post-modernitate și asta în condițiile în care marii corifei ai post-modernismului au declarat fenomenul ca fiind mort pe la finele anilor ’90. Așadar, trebuie căutate formule, iar boierismul poate fi una din ele, pentru că, în primul rând, tinde să își asume valorile care sunt deja stabilizate - fiindcă este evident că nu poți construi pe nimic, și în al doilea rând, tinde să promoveze valorile autentice.

Viitorul cărții de masă este în format electronic

Una din modalitățile de promovare a valorilor autentice este și întreprinderea la originea căreia se află Radu Herinean, căruia i s-au asociat, în timp, câțiva prieteni. Am văzut ultima statistică referitoare la agonia.ro, cea mai recentă pe care a făcut-o Radu: aveam 21.000 de membri înscriși în site și mii de accesări zilnice. Ce înseamnă asta? Este urmarea firească a faptului că după 1990 a trebuit să ne realfabetizăm. Devenise evident că nu mai puteam opera cu aceleași „arme”, cu aceleași mijloace. În condițiile în care și la noi s-a manifestat explozia informaticii, cu toate consecințele sale – internet etc., s-a constatat că nu se mai poate așa. Eu înclin să cred că viitorul cărții de masă este în format electronic. Excepțiile gen Harry Potter și altele, cu vânzări de milioane de exemplare, nu cred că se vor mai repeta prea des în viitor. Cartea va deveni un obiect de lux, în aceeași măsură în care este sculptura sau pictura de bună calitate.

Internetul ajuta cartea

Motorul pe care autorul de carte va trebui să-l folosească pentru a avea acces la cititor este foarte la îndemână și foarte democratic: internetul, forma electronică a textului. Există reticențe din partea celor deja clasicizați, „academizați”, încremeniți și ei într-un anumit tip de stare, față de acest fenomen care se manifestă sub ochii noștri. Viitorul acesta este! Cine nu va înțelege că trebuie să își caute cititorii și pe net, va deveni din ce în ce mai ilustru…, dar în calitate de necunoscut. A existat o adevărată furie, o împotrivire teribilă – domnule, internetul ucide cartea… Nu-i adevărat, internetul ajută cartea să fie cunoscută. Faptul că eu pot sta de vorbă în timp real cu prietenul meu de la Melbourne – ceea ce și fac, din când în când – reprezintă nu numai capacitatea de a dialoga, ci și posibilitatea ca eu să-i atrag atenția asupra revistelor care prezintă subiecte importante în România și, la rândul lui, să facă același lucru pentru mine. Această circulație a ideilor este formidabilă și e un mare avantaj.

Faceți comparație!

Cred că nu va trece multă vreme și fiecare carte va fi însoțită și de formatul său electronic. Și-atunci, cine este iubitor de bibliotecă, să cumpere volume pentru bibliotecă, ceea ce îl va costa niște bani. Însă prezentarea textului pe CD sau DVD nu e nici un fel de pierdere, dimpotrivă, se câștigă enorm în materie de număr de cititori. Eu am făcut la un moment dat o comparație. Am scos o carte de poezie în 1000 de exemplare, mult pentru o carte de poezie. Multiplic cu cinci numărul de potențiali cititori și ajungem la 5.000. Ei bine, fata mea nu scosese o carte de poezie, dar avea deja vreo 15-16.000 de oameni care-i citiseră textele. Faceți comparație! Merită sau nu merită să facem parte sau să accesăm aceste comunități virtuale, precum cea înființată de Radu Herinean.

O antologie mai selectivă decât cea de anul trecut

Antologia Proza.ro vine, în sfârșit, după ”Ultima generație, primul val” (n.r. – antologia de poezie de anul trecut), la Editura Paralela 45 de această dată. Am mai spus-o și cu alte prilejuri, eu nu fac cadouri nimănui, dar într-adevăr dl. Lucian Pricop și Editura Paralela 45 merită prețuirea multora dintre scriitorii contemporani pentru că este una dintre editurile care s-au implicat, cu arme, bagaje și eforturi financiare imense, în promovarea literaturii contemporane, cum puțini alții au făcut-o. Este un lucru pe care trebuie să-l recunoaștem. Antologia Proza.ro este mai selectivă decât cea de anul trecut. Dacă în „Ultima generație, primul val” apăreau 83 de autori, de data asta avem numai 22. Fie că se scrie mai degrabă poezie decât proză – ceea ce este un adevăr, paradoxul este că poezie se scrie mai greu, dar "tot romanul e poet" – însă e clar că între textele pe care le-am văzut sunt câteva notabile. Îi scot din start din discuție pe consacrați, cum ar fi Liviu Ioan Stoiciu, Valentin Tașcu, Dușan Baiski, la care se adaugă alți câțiva care au cărți deja publicate. Mi se pare important că, iată, fără excesele de introspecție lingvistică pe care anumite mișcări de tip „gașcă” au încercat să le promoveze în ultimii ani, se poate scrie literatură de bună calitate, se poate scrie proză foarte puternic ancorată în acest moment pe care noi îl respirăm; între copertele aceleiași cărți pot încăpea și un Vasilievici care vine cu accente de tip Euridice, alături de o foarte suavă și în același timp plină de forță scriitură a Ioanei Bogdan.

Certitudini și mari promisiuni

Lucrul pe care îl reușește această antologie este că reprezintă în sine un manifest al unei comunități literare, în care membrii pot discuta, dar și să se întâlnească într-o carte; sunt oameni de vârste diferite, cu stiluri total diferite, și, mai important, sunt acolo niște lucruri care deja mă conving. N-am să vorbesc despre certitudini, așa cum e de pildă Felix Nicolau, dar am să vorbesc despre mari promisiuni, care, din punctul meu de vedere, sunt Cosmin Dragomir, Paul Bogdan și Ioana Bogdan, despre care am vorbit. Sunt, desigur, și mulți alții, dar mă opresc aici.

A consemnat: Cristian Nouraș Ghinea (Noru)
București, 22 decembrie 2006