Brutalul meu, am pretentia de a ma numi inventatorul sentimentului de scarba. Scarba culturala, diplomatica, intelectuala. Daca-i spunem cum vrem (adica asa cum ne duce mintea) destinul ne va fi cum vor altii. Ungurii, tiganii, prostituatele si tinerii... Sa fie exterminati!!! Asa m-a invatat mama, nu pot sa trec peste morala mea de casa, naturala. In plus, de ce sa raspund? Ce vrei sa te faci? Fii poet, mori de foame. Sau poti fi critic, sa mori de sete. De proletari nu ma pot lipi. Dai in mine?! Dai in tine. Dai in fabrici. Si uzine.
La Stiri plang, brutalule, parinti. Rasul a starnit pana la urma, memorii tragice. Ce importanta mai are C.N.P.-ul in societatea actuala? Si pe copil nu l-am botezat eu. Nasu' l-a botezat, intreaba-l pe el. A cazut o fetita in put; n-a murit. Cu toate astea, sistemul e de vina! (apocaliptic; atentie!) Si nu, grasele nu pot fi amantele transpiratilor, nici pentru bani. N-am voie sa spun nimic despre concurenta de carton, daca nu vreau sa locuiesc la ultimul etaj...
(Ultima oara cand iti spun!) Brutalule, crezi ori nu, e si asta un element levitant in structura actuala; ce ai gasit mai sus e, poate, un fapt pe care nu il vezi, dar il simti. Ca vantul. Si nu ti-e dor de subteranul din epoca de aur, cand intalneai intre 4(patru) si 28(douazecisiopt) vorbe spuse cu duh? Tu nu vezi ca acum genialitatea a devenit comuna, accesibila? Daca te-ai nascut inaintea mea, cu siguranta iti este dor. Nu te simti bine in lumea asta care, e drept, te socheaza, in loc sa iti increteasca pielea.
Concluzie: daca stiu prea putine, in mod repetat, am de ce trai. Iar tu, brutalule (nu ma pot abtine), ai invatat astazi despre senzationalul de ordin intin. Imi ramane sa-mi sterg nasul si sa cobor. E dreptul meu sa mor de foame. Asteapta-ma prin autobuze, comprima-te; bine ca esti tu desptept!
Tehnoredactare in scop personal... NU!!! Lasa-ma sa-ti fiu prieten, brutalule, si-am sa am miere pe condei.