Toamna se numără bobocii. Și Volker Neumann a numărat: 6638 de expozanți din 102 de țări, 335.000 titluri de cărți, 1000 de autori (150 din Rusia) și 288.887 de vizitatori. Ați recunoscut desigur sau bănuiți că domnul Neumann este directorul Tîrgului de Carte din Frankfurt. El s-a arătat din toate punctele de vedere mulțumit de desfășurarea târgului (7 octombrie – 13 octombrie).

Observatorii evenimentului au constatat însă că nici în lumea cărților tot ce strălucește este de echivalat cu aur. S-a vorbit într-un stil chiar inflaționist despre biografii; dar nu era vorba de biografiile sau autobiografiile unor politicieni sau literați consacrați, ci mai mult a unor fotbaliști, foste neveste de fotbaliști, cântăreți și foste neveste de cântăreți.

S-au auzit însă și tonuri serioase. Le datorăm purtătoarei celui mai renumit premiu cultural din țările de limbă germană. Scriitoarea americană Susan Sontag s-a bucurat de primirea Premiului de Pace decernat de Asociația Librarilor Germani. 700 de oaspeți au participat la festivitatea de înmânare a premiului (15.000 Euro). Ambasadorul Statelor Unite ale Americii a strălucit prin absență. Mare mirare nu a putut să stârnească însă prin gestul său, poziția extrem de critică a scriitoarei americane față de politica administrației Bush fiind doar arhicunoscută. Acestui renume a rămas Susan Sontag (în etate de 70 de ani) în cel mai adevărat sens al cuvântului fidelă

Discursul ei festiv a fost construit pe termenii „nou“ și „vechi“, în aluzia la caracterizarea europenilor de către ministrul de apărare american Donald Rumsfeld. Cu mirare constată Susan Sontag că americanii au deodată probleme cu ținuta pacifistă a Germaniei de azi. Dacă faptul că terorismul actual este un rezultat al fundamentalismului islamic face deja parte din repertoarul cunoștințelor generale ale unui cosmopolit informat, afirmația scriitoarei despre unul din curentele sociale (tot actual) din America deschide unchiuri de perspective noi, din care se pot opține explicații pentru acceptarea războiului din Irak. „Poate cea mai importantă sursă a noului (și a celui ceva mai vechi) radicalism american este chiar aceea, care pe vremuri a fost privită întotdeauna ca un izvor de valori conservative: religia.“ Nu rămâne nici o îndoială: fundamentalismul islamic și radicalismul american sunt abcese înrudite, identic polarizate, care crează noi și noi cercuri vicioase.
Cu totul altfel vede Susan Sontag relația „vechi - nou“. Ea pledează pentru o acceptare dialectică a acestei relații și nicidecum de dezbinare, cum a încercat Rumsfeld s-o răstălmăcească într-o „Europa veche“ și o „Europa nouă“. Verbal oratoarea a spus: „Vechi și nou sunt polii veșnici și irevocabili ale tuturor percepțiilor și orientărilor în lume. Fără vechiul nu putem exista, fiindcă cu el se corelează tot trecutul nostru, înțelepciunea noastră, amintirile noastre, tristețea noastră, simțul nostru de realitate. Fără credința în noul nu putem exista, fiindcă cu el se asociază energia noastră, optimismul nostru, aspirațiile noastre biologice, aptitudinea de a uita – această capacitate salubră, fără care reconciliere nu este posibilă.“

Ce ne-a oferit târgul de la Frankfurt în privința modalităților de prezentare – veche sau nouă – a cuvântului scris? Iată comentariul scurt și concis al ziarului bavarez DONAUKURIER (8 octombrie 2003): „Mirați înregistrează criticii ce rol joacă Internetul pentru răspândirea literaturii noi. Autori ca Jurij Mamlejew își plasează aproape toată opera în nețul electronic, câte unul publică chiar numai acolo.“

Ingolstadt, 15.10.2003