Pentru "vechea" sau "noua" Rusie, pentru Imperiul tarist sau cel sovietic, Basarabia a fost doar un mijloc, niciodata n-a fost un scop in sine. Cel putin asa spunea istoricul Gheorghe I. Bratianu in lucrarea sa "Basarabia - Drepturi nationale si istorice". Pentru Rusia, Basarabia e doar un pas inainte in directia indicata de Petru cel Mare. Bratianu spunea ca "Inca din 1812, politica ruseasca tintea mult mai departe; ea nu se oprea la Prut decat pentru ca asa o obligau circumstantele si acest lucru se intampla in ciuda ei. Politica ruseasca nu si-a modificat obiectivele asupra acestui lucru: a aratat-o foarte bine iarna din 1940-1941, cand armatele ei amenintau in fiece clipa sa treaca granita Basarabiei pentru a-si adjudeca in intregime cursul inferior al Dunarii si pentru a stabili astfel o legatura directa cu statele slave din Balcani".

Azi foarte putini isi amintesc ca imediat dupa cotropirea Basarabiei de tancurile rosii, trupele speciale ale NKVD s-au suit calare peste insulele Tataru Mare, Daleru Mic [i Maican de la sud de bratul Chilia. Chiar daca suprafata de pamant e mica, semnificatia acestei hotii (NKVD-istii au venit noaptea, ca niste talhari la drumul mare, si i-au izgonit pe granicerii romani) este imensa: practic Romania a fost indepartata de la confluenta dintre bratul Chilia si Marea Neagra. Putini stiu ca Romania detine iesirea la mare in zona prin bratul Musura, o garla de delta fara nici o insemnatate. Sovieticii au furat Romaniei iesirea la mare prin bratul Chilia, iar ministerul de Externe de la Bucuresti se fereste ca dracu' de tamaie sa-si aminteasca chestia asta. De noaptea de 25-26 octombrie 1940, cand la ora 1 noaptea 4 monitoare pline de soldati aducatori de ciuma rosie au invadat ostroavele sus amintite. Cei cativa graniceri romani au facut tot ce au putut, lasand in urma lor 6 morti, insa au trebuit sa se retraga in fata superioritatii numerice.

Bratianu mai amintea in lucrarea citata ca "Ofensiva romaneasca in aceasta directie n-a fost si nu va fi niciodata mai mult de un contraatac, doar pentru a rezista inca putin presiunii constante de amenintare si distrugere exercitate de stepa asupra tarilor cu o veche civilizatie, cele care au constituit Europa si tot ceea ce ea reprezinta pentru progresul umanitatii". Tocmai intr-un astfel de moment se afla si astazi Romania. Ucraina, aceasta excrescenta cangrenoasa a "vechiului" imperiu stalinist construieste un canal in Delta Dunarii, in zona luata cu forta de sovietici. Dragoarele ucrainene sapa un canal de 12 metri adancime care sa uneasca bratul Chilia cu iesirea la mare inspre Odesa.

Asociatiile ecologiste din intreaga lume protesteaza, saptamanal apar anunturi despre mii de oua neeclozate ale diferitelor specii da pasari din Delta. Ucrainienilor nu le pasa. Ei construiesc. Uniunea Europeana protesteaza la cel mai inalt nivel: in cadrul conferintei comune Ucraina - UE, Romano Prodi, seful executivului european, il urecheaza pe Leonid Kucima si-i cere sa respecte tratatele internationale. Raspunsul ucrainean vine repede: Kucima da un decret prin care anunta ca Ucraina nu mai vrea sa adere la NATO si UE. Iar dragoarele sapa in continuare. Cercetatorii de la national Geographic demonstreaza ca un nou canal navigabil in Delta va duce la o scadere a nivelului apei, care scadere va bloca plaurii, insulele plutitoare ce filtreaza apa Dunarii. Iar toxinele se vor imprastia vesele in toate partile. Tot mai multi oameni de stiinta atrag atentia asupra pericolelor legate de construirea canalului Bastroe. Agresiunile ecologice au aceasta calitate de a fi transfrontaliere. Daca poluez la Azo Mures pot fi sigur ca in doua saptamani Budapesta va atentiona Bruxelles-ul. Insa Ucraina nu pare impresionata, construieste in continuare. A inceput in martie si, culmea obrazniciei fata de toate protestele, a anuntat deja ca va inaugura canalul pe 28 august, de ziua independentei.
Ucraina, ca o adevarata tumoare post sovietica a preluat toate metehnele fostului imperiu. Raspunde dur la toate apelurile, nu respecta tratatele internationale pe care le-a semnat si respinge orice fel de compromis. Urmeaza modelul diplomatiei sovietice cu care Romania a negociat din 1967 pana in 1986 (cvasi secret) statutul Insulei Serpilor. Nu s-a pus problema ca sa luam inapoi insula furata, ci doar cum se delimiteaza apele teritoriale si zona economica. In cadrul negocierilor partea sovietica a lansat initial o propunere total dezavantajoasa pentru Romania (detaliile tehnice necesita prea multe explicatii), propunere care a fost analizata si discutata intens. La un moment dat se parea ca partea sovietica va ceda, insa in 1986, la 20 de ani dupa inceperea negocierilor, diplomatii Moscovei au prezentat o formula identica cu cea din 1967! La fel si Kucima: ii promite acum cateva saptamani lui Iliescu la Mamaia, de fata cu toti sefii de state riverane Dunarii, ca va inainta partii romane documentatia tehnica a proiectului Bastroe pentru a putea fi analizat impactul asupra mediului. Insa diplomatii de la Kiev (din ordinul aceluiasi Kucima) inainteaza omologilor romani niste hartii in care scrie doar ca respectivul canal se va numi Bastroe.

Libertatea de exprimare nu se reduce la o formula aruncata pe hartie. Ea exista prin oameni, insa acestia trebuie sa ia atitudine, sa spuna ce vor. Copilul care nu plange nu primeste tzatza. Nu mai suntem in perioada Razboiului Rece, cand trebuia sa inghitim si sa spunem ca ne place. Daca ucrainenii se folosesc de metodele decedatului imperiu sovietic noi trebuie sa ne folosim de vocea pe care o avem. Dincolo de femei goale si hotie internetul poate fi si altceva. Anuntati-va prietenii si luati atitudine pentru Delta Dunarii la:

http://www.petitiononline.com/RomDelta/petition.html
[email protected]


Cuvantul oricarui om liber conteaza!