| Pagina: 1  
						
						Aștept 
						 : Poezie 2010-04-11 (9237  afişări)
 
 
						
						Cantec 
						 : 
  Poezie 2003-12-08 (7867  afişări) 
 
						
						Cântec de toamnă 
						 : Poezie 2010-08-01 (8788  afişări)
 
 
						
						Cantec naiv 
						 : Poezie 2006-05-23 (7185  afişări)
 
 
						
						Medalion 
						 : 
  Poezie 2003-12-08 (7190  afişări) 
 
						
						Memento 
						 : 
  Poezie 2003-12-08 (7290  afişări) 
 
						
						Nava vieții 
						 : Poezie 2010-06-17 (7505  afişări)
 
 
						
						Ochii tăi albaștri 
						 : Poezie 2010-03-12 (7667  afişări)
 
 
						
						Omul care-și întindea mâinile... 
						 : din revista Gândirea, I, nr. 3, 1 iunie 1921Proză 2010-06-27 (6115  afişări)
 
 
						
						Oraș bolnăvit 
						 : Poezie 2010-04-21 (8276  afişări)
 
 
						
						Ușă 
						 : Din Volumul Emil Isac--Cele mai frumoase poezii, Editura TineretuluiPoezie 2009-02-28 (7331  afişări)
 
 Pagina: 1
 |  | 
 
 
 
 |  | 
 | 
		
			| Biografie Emil Isac
 
 Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român.
 
 Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922).
 
 A studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.
 
 Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.
 
 După moartea sa, în 1954 a fost construit un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.
 
 Opere
 Poezii, impresii și senzații moderne, 1908
 Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
 Poeme în proză, 1923
 Cartea unui om, 1925
 Poezii, 1936
 Opere, 1946
 Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954
 Poezii alese, 1956
 Scrieri alese, 1960
 Versuri, Editura Tineretului, 1964
 Poezii, Editura Minerva, 1975
 Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981
 
 
 
 |