|
Biografie Vicente Blasco Ibanez
S-a născut la Valencia, pe 29 ianuarie 1867, adus fiind pe lume de Ramona Ibáñez, soția comerciantului Gaspar Blanco. A urmat cursurile facultății de drept la Universitatea din Valencia. Licența pe care a obtinut-o in 1888 nu i-a folosit la nimic, din simplul motiv că nu a practicat niciodată dreptul. Încă de pe vremea studentiei a fost pasionat de literatura și politica. Si tot in vremea studentiei, daca nu cumva mai devreme (dar în această privință izvoarele sunt sărace în informații) și-a descoperit pasiunea pentru femei. Această ultimă sferă de interes a lui Ibáñez nu ar trebui tratată cu superficialitate, macar din respect pentru energia pe care a consumat-o iubind si scriind despre femei.
Din păcate, despre femeile din viața sa nu sunt multe lucruri de povestit aici. Sursele sunt sărace la acest capitol. A fost căsătorit cu Maria Blasco del Cacho, fiica magistratului Rafael Blasco, dar, se-nțelege, aceasta a fost doar un subiect al pasiunii sale, căci numărul real al subiectelor nu a fost știut niciodată de nimeni, probabil nici măcar de Vicente Blasco Ibáñez însuși.
Motivul pentru care este prezent in Colecția Literatura nu e legat însă nici de numărul femeilor din viața sa și nici de activitatea sa pe tărâmul militantismului politic. Ca scriitor a debutat în 1892 cu romanul La araña negra, un volum pe care Ibanez l-a repudiat peste ani. Au urmat apoi cărțile care i-au adus celebritatea: ,,Flor de mayo” (1895), ,,La barraca” (1898), ,,Cañas y barro” (1902) și ,,La catedral” (1903). Foarte gustate, cel puțin în Statele Unite, au fost romanele sale politice: ,,Sangre y arena” (1908), dar mai ales ,,Los cuatro jinetes del apocalipsis” (“Cei patru cavaleri ai Apocalipsei”), publicat in 1916 și ecranizat peste Ocean cinci ani mai târziu, pe vremea filmului mut.
În 1909 a decis să schimbe clima și s-a stabilit în Argentina, de unde, în afara orelor de conferințe despre istoria și literatura spaniola, a continuat să împroaște cu acid așezământul politic spaniol. S-a reîntors la începutul primului război mondial, sperând într-o renaștere națională. Dezgustat însă de acțiunile guvernului și de apatia întregului regim, după doar câteva luni, a părăsit pentru totdeauna meleagurile natale, stabilindu-se în Paris. S-a stins din viață, pe 28 ianuarie 1928, la Menton, o comuna din sudul Franței, renumită pentru clima sa blândă.
Vicente Blasco Ibáñez a rămas în conștiința criticii de literatură ca cel mai prolific autor spaniol de la începutul secolului XX. Romanul care l-a propulsat pe orbita scriitorilor internaționali a fost Los cuatro jinetes del Apocalipsis, ecranizat în Statele Unite în 1921. De referință rămân însă volumele: Flor de mayo, Sangre y arena și La maja desnuda.
Romane
1892 – La araña negra
1893 – El femater
1894 – Arroz y tartana
1894 – Los fanáticos
1895 – Flor de mayo
1898 – La Barraca
1902 – Cañas y barro
1903 – La catedral
1904 – El intruso
1905 – La bodega
1906 – La maja desnuda
1908 – Sangre y arena
1909 – Los muertos mandan
1910 – Argentina y sus grandezas
1915 – Los argonautas
1916 – Los cuatro jinetes del Apocalipsis
1922 – El paraíso de las mujeres
1922 – La Tierra de Todos
1925 – El papa del mar
1926 – A los pies de Venus
|
Texte Recomandate
