agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Ana Leibovici Hutanu[Attika]

 
 Find the door to the Promise Land / Just believe in yourself Attika

City of Residence: Piatra Neamt
Has default language Has default language


Biography Ana Leibovici Hutanu

Personal Webpage Ana Leibovici Hutanu


 
Use this address to access this author page : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Active compilations of this author::

These are the most recent texts:

Poetry (1)
All (1)

These are the most recent texts:

Comments:

Texts submited to the virtual library:

Page: 1

The Apocalypse (1995) : Part One
Poetry 2009-11-25 (3665 hits)
Workshop Only


Page: 1

Page: 1

I've passed the stage, but I'll return wiser


Page: 1



Biography Ana Leibovici Hutanu

Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un om, și sper să nu uit asta.
Revenind la cele scrise aici, poeziile mele se grupează în trei părți. Astfel, prima parte a fost scrisă la 15-16 ani (1994-1995), când "dulcea amărăciune" este o profesiune de credință. E perioada iubirilor de care nu știe nimeni, iar lor le dedic ceea ce am scris.
În partea a doua, la 17-18 ani (1996-1997), loviturile cu capul (al nostru sau al altora) de pereți sunt o aventură indispensabilă. Alegând la întâmplare una dintre cele trei cărări care șerpuiesc în față, unii, din fericire, nimeresc în etapa următoare. Alții, din nefericirea lor și a noastră (care suportăm consecințele) bâjbâie pentru totdeauna prin ceața adolescenței târzii. Scrierile din această perioadă imediat următoare întoarcerii mele din America nu sunt dedicate nimănui. De această dată, muza mea m-a inspirat prin absență.
La 19 ani (1998), după ce floricelele și fluturașii din prima parte au murit intoxicați într-a doua, ei bine, partea a treia se prezintă ca un veteran de război cu un picior de lemn și cu un ochi bandajat, stând drept la raport, cu toate decorațiile în piept, și în piept, făcându-și dreptate, romantismul și cinismul, furia și indiferența.
Scrierile din această perioadă (1998) sunt dedicate prietenilor și ne-prietenilor mei, adică oamenilor care mi-au influențat creația artistică și i-au fost (plăcută sau neplăcută) inspirație. Marea majoritate a desenelor care-mi însoțesc scrierile (și pe care nu le pot prezenta aici din motive evidente) sunt rezultatul unor experiențe incalificabile, dar de neuitat.
Le pun acum pe tavă nu pentru că aș considera că poeziile mele ar avea vreo sclipire de geniu (deși partea a treia este, dacă nu genială, măcar șocant de personală și de bine scrisă). Le pun pe tavă pentru că vreau să îmi asum greșelile, naivitățile, neputințele, neștiința, orgoliile, frustrarea și mânia, tot ceea ce a zăcut în mine până să devin ceea ce sunt acum.
Consider că asumarea eu-lui de după ușă, a eu-lui bastard este un act cathartic, eliberator. Doar așa putem păși cu adevărat înainte, lăsând loc de bună ziua tuturor oamenilor care am fost.


poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!