Viața va fi tot timpul stația la care trenul nu oprește. Moartea va rămâne același conductor orb, care nu cunoaște drumul. Uite așa ajungem în iad, când fericirea și speranța a fost tot am încercat să aducem în această lume tristă... iar alții ajung în rai, când singura lor muncă a fost producerea lacrimilor și a pesimismului la urcare...