In cele cateva randuri ce urmeaza, imi voi exercita unul din drepturile de care ma bucur ca cetatean al Romaniei si ca om liber. Este vorba de un drept prevazut atat in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (Titlul I, articolul 10), cat si in Constitutia Romaniei (Titlul II, articolul 30). Imi voi exercita dreptul la libera exprimare.
Am de gand sa’mi exprim temerile cele mai noi. Temeri izvorate din cele mai recente acte jucate pe scena politica romaneasca. Trebuie sa recunosc ca jocurile politica imi sunt destul de straine. Singurele ocazii de a’mi pune in practica propria politica, s’au ivit mai degraba in jocuri P.C. de strategie… sau in tycoon’uri cu tema politica. In rest, presa, radioul si televiziunea raman sursele mele de informatie in domeniu. Totusi, fiind un cetatean cu drept de veto, consider ca ar trebui sa’mi pot exprima doleantele, temerile si sperantele in domeniu.
Sa trecem totusi la subiect! Am impresia ca in ultimul timp, tot mai multi politicieni din noua formula de guvernare, incep sa sufere de o acromatopsie acuta. Avand in vedere imaginea de ansamblu a ultimilor 15 ani, cred ca aceasta boala este grava, foarte grava. Ce este acromatopsia? Este un defect de vedere care consta in incapacitatea de a distinge culorile in totalitate sau partial. Termenul are la origine cuvintele grecesti “khromat” (culoare) si opsis (vedere), la care s’a adaugat ca prefix “a” (fara). Ce are aceasta afectiune in comun cu politicienii din structura de guvernare actuala? Ei bine, este vorba de identitatea lor politica. De culoarea lor politica pe care se pare ca nu o mai pot distinge de cea a “concurentei” din fosta campanie electorala. Daca temerile mele sunt adevarate, atunci am sa va “demonstrez” in cateva cuvinte ca situatia este nu tocmai fericita si ca ar trebui sa ne ingrijoram.
Daca veti incerca sa faceti un amestec de culori intre Portocaliu si Albastru, veti observa ca va rezulta un Verde. Un Verde destul de crud. Daca cei pe care noi i’am desemnat prin vot sa ne conduca nu mai stiu sa faca diferenta intre aceste doua culori, despre care eu credeam ca macar in politica vor ramane separate, atunci inseamna ca va trebui sa’i diagnosticam cu aceasta afectiune atat de grava in politica, acromatopsia. Si, ca si cum nu ar fi de ajuns, va trebui sa ne asteptam si la complicatii. Si oare ce complicatie mai nefericta ar fi decat aceea ca ei (politicienii) sa sufere si de un daltonism cronic. Daltonismul este explicat ca o incapacitate congenitala de a percepe diferentiat culorile; de obicei nu se poate deosebi culoarea rosie de cea verde. Spuneam ca daca Albastru + Portocaliu = Verde. Daca ei nu nu vor mai putea distinge nici rosul de verde, atunci ne’am dus de rapa. Stim noi ce alt partid avea culoarea politica rosie. Predecesorul albastrului de azi, rosul de ieri. Sa speram ca portocaliul va ramane portocaliu si ca va colora vesel promisiuni indeplinite si programe bune duse la bun sfarsit!Sa ma speram si ca luminita de la capatul tunelului nu este un tren in mare viteza ce se indreapta spre noi…