chiar de la începutul începutului, conștiința era însuflețită de guh, el salasluia deasupra oricăiui om, conducându-l pe culmile biruinței. omul era un sclav al conștiinței. cu trecerea nenumăratelor secole a apărut dominația, supremația forțată a fenomenului numit știință.stiința a dat lumii o mare putere de dominare a lucrurilor("naturii moarte"), fară a izbuti reorganizarea, îmblânzirea sălbaticei și uriașei energii a duetului om - conștiință.
prin filosofie, experiențe și alte progrese, omul a căutat viitorul în prezent, propriul lui univers crezând că-l găsește în astre, dar tot atât de bine putea să-l citească în adâncul ființei interioare, fiindcă soarta este croită de existența lui în lume.de aceea a apărut situația paradoxală a omului de a nu se vedea direct, doar prin reflectarea sa într-o oglindă albastră cu lumini incandescente, numit cerul înstelat; chinuindu-se chiar și în ziua de astăzi (după mii de ani) cu acest paradox.
misterul a fost, este și va fi o provocare incitantă a omului care prin știință sondează tot mai adânc scurtând înălțimea ce i se părea amețitoare. "focul din centrul pământului nu apare decât în vârful vulcanilor", deci s-ar putea spune că pentru a putea pătrunde în adâncul ființei umane ne trebuie un vârf de vulcan cu cuinii accesibile pentru piciorul gândirii.omului îi trebuie un ideal oglindit pentru a-și putea descoperi uriașa, colosala lui putere.
dar idealul de până acum al majorității oamenilor se reduce la minuscule deziderate care nu ridică cu nimic ființa umană în vârful acelui vulcan.
dar cu toate acestea un mare ideal chiar dacă nu ar putea fi atins complet niciodată, acesta îi este necesar omului pentru a supraviețui, coexista între semeni și nu în ultimul rând pentru a spera ...
poate fi absurd, dar știința încă nu a descoperit o metodă (deci omul încă nu a evoluat) prin care omul naște, construiește migălos idealul unei singure idei mărețe, prin care existența este protejată indiferent de simplul exterior ce degradează învelișul auster al conștiinței.
deci va trebui poate să treacă un șir de secole pentru a ne stăpâni puterea (duhul ceresc) într~o atracție ce perfecțiunea ne-o închipuie delicat.

astăzi,

06.05.2001