Furtuna se pregătea să iese din casa norilor și să se plimbe deasupra orașului meu. Vedeam viața prin ochii unui porumbel zbuciumat, vedeam oamenii fugind pe străzi îngrijorați și panicați, dar pentru sufletul meu, ploaia și vântul sunt elemente existențiale în tropicul junglei de asfalt. Mă simțeam de parcă aș sta pe un scaun în mijlocul unui ciclon și în jurul meu haosul dansa cu ordinea.
Aș fi vrut să le spun oamenilor cât de minunată este natura și că ar trebui să o respecte mai mult, dar ei nu mă băgau în seamă. Nu aveau timp de copilării.. se grăbeau.
Văzând cum vântul și trăznetul se întrec în care culcă mai mulți pomi la pământ, m-am întrebat.. Eu cine sau ce sunt? Pe mine cine m-a răpus? Am iubit cum am știut dar nu a fost îndeajuns. Am făcut doar ce am vrut dar mereu vroiam mai mult asemeni unui dependent de droguri. Nu am ascultat de nimeni și am ajuns să mă mint singur că doar eu știu ce e bine, că doar eu sunt pe drumul cel bun.
Dumnezeul meu e surdo-mut? Îmi amintesc de toate întâmplările și semnele ce aveau loc în viata mea și cum reacționam la ele. Îmi căutam oameni, prieteni care să îmi confirme că am dreptate în convingerile și teoriile mele deși știam că atunci când ești sincer cu tine și cu inima ta nu trebuie să îți dea cineva dreptate, pentru că dreptatea este de partea oamenilor sinceri.
Eu cred că viața este împărțită în 4 anotimpuri. Entuziasmul primăverii (copilăria) nu ține veșnic și oricât de frumoasă e vara (tinerețea) după ea urmează toamna (maturitatea) și apoi iarna (bătrânețea). Alege să trăiești o iubire de-o vară în urma căreia în toamna vieții să culegi sinceritate, credincioșie, dragoste și respect. Nu te înșela singur! Ce seamănă omul aceea va culege.
Știu că cetatea sufletului este în această perioadă bombardată din toate părțile. Legiuni de sentimente au făcut alianță cu armate de emoții și încearcă să cucerească tot în calea lor. Terasele, ștrandurile, băncile parcurilor și parcările sunt doar câteva din fronturile acestor lupte moderne unde majoritatea tinerilor își pierd credința în veci.
Eu cred că există o diferență clară între destin și soartă. Destinul fiind aceea încercare pe care o face omul pentru el și în care luptă să schimbe anumite lucruri, iar soarta fiind ceva ce oricât ai încerca și ți-ai dori, oricât ai lupta nu vei putea schimba.

Sper să nu uiți vreodată că destinul tău e să învingi!


Cu dragoste și respect, Fabi Olariu