Privesc pasii ce ma duc tot mai departe ,ascult vaietul frunzelor ingalbenite de atata amar de dragoste...dragostea daruita lor de soare,de soare si de vant ...si chiar de seva..Seva iubirii ce a curs o vreme si in sufletele noastre. Ma strecor printre tacutii ce cauta asemeni mie ,cuvintele sunt acoperite de toamna ce a indraznit sa vie iar vorbele ne-au fost innecate sau poate ingropate de atata iubire. Toamna iubirii se asterne in fiecare zi ,in fiecare clipa iar soarele nu-i altceva decat o lumina mata,palida lumina. Privesc pasii ce ma duc tot mai departe,in lumea neantului si a iubirii uitate...in lumea tacutilor care singuri isi cauta frunzele cu numele iubirii...frunze ce acum sunt un covor in care pasii mei ratacesc...Toamna iubirii ,iubirea toamnei...Sentimente apuse sau sentimente inflorind ? Doar noi si frunzele ce acopera iubirea inceputa in prag de primavara.. Toamna iubirii noastre a sosit.