Prezenta poezie nu are nici o legătură cu ce s-a petrecut astăzi 22 decembrie ora 10.30 la Parlamentul ROMÂNIEI.

S-a aruncat un om de la etaj
Și lumea-n jurul lui s-a strâns ciopor
Stârnind și frică, panică, fior
Căderea lui tăiată de-un fior

Un suflu cald i-a fluturat pe buze
Mai încercând să se ridice de pe jos
De parcă ne-ar fi cerut nouă scuze
Că n-a putut să moară mai frumos

Poate că s-a omorât din teamă
Să n-ajungă altora povară
Și-a simțit deodată cum îl cheamă
Cineva, din viață, în afară

I-a țâșnit pe nas, urechi și gură
Un sânge gros și negru, revoltat
Cu ultima privire, fără ură
Ne-a spus atât: Că moare împăcat

Și-a ieșit un om din adunare
Bătrân și gârbov că de-abia pășește
I-a aprins la cap o lumânare
Ca să moară și el creștinește.