agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-16 | [This text should be read in romana] |
Vestea cト a plecat dintre noi Mircea Ivトハescu a lトピat un gol teribil テョn inimile celor care au ネ冲iut sト-l preネ孛iascト. Dar nu-i mai puネ嬖n adevトビat cト moartea acネ嬖oneazト diferit asupra chipurilor celor dispトビuネ嬖, care lasト テョn lumea lor imagini. Sunt imagini, ネ冓 imagini... Astfel, nu de puネ嬖ne ori constatトノ cト ne izbim de umbre, nu de niネ冲e chipuri limpezi, atunci cテ「nd テョncercトノ sト reconstituim テョn amintire feネ嫺 trecute prin calvarul morネ嬖i. Ceva sau cineva ne opreネ冲e cu テョndテ「rjire sト privim drept ネ冓 clar, cu ochiul interior, la ce a rトノas din acea figurト umanト pe care agonia a sfテ「ネ冓at-o テョn bucトκ嬖. テ始 acest caz, observトノ cト suntem lipsiネ嬖 de orice inspiraネ嬖e, practic incapabili sト facem, mトツar o clipト, abstracネ嬖e, de テョnregistrarea naturalisticト a fenomenului morbid. Simネ孛l selecネ嬖ei se inhibト brusc, drept urmare totul rトノテ「ne sト fie receptat pe orizontalト. Adevトビul e cト, テョn toate acestea, luptトノ cu un sediment spiritual refractar, pentru cト, la urma urmei, imaginile post-mortem se constituie ca un fel de sedimente de spirit, manifestトビi ale unui fundament. Pot fi penetrate de privire sau nu, sunt opace sau luminoase, cereネ冲i sau carnale, deschise sau nu infinitului inimii, care le valorizeazト retroactiv.
Supuネ冓i Iubirii (Fedeli d窶僊more) obiネ冢uiau s-o evoce pe 窶枦oamna inimii窶, numitト ネ冓 窶枦oamna virtuネ嬖i窶, sau, altfel, 窶枦oamna miracolului窶, cea stテ「nd sub semnul iubirii. テ始 context, dupト cum ネ冲im, iubirea era socotitト 窶枹tトパテ「na nobleネ嫺i窶. Aceastト imagine, se credea, trトナeネ冲e prin chiar puterea pe care o dト テョnchipuirii テョn inimile evocatorilor ei. Apare ca un chip scトネdat テョn luminト, existト la modul evocativ, pentru cト e aceeaネ冓 テョn viaネ崙, テョn moarte ネ冓 dupト moarte. Lumina ei nu clipeネ冲e, indiferent de timpul ネ冓 locul de unde vine. Esenネ嫗 unei astfel de apariネ嬖i infinit memorabile este forネ嫗 ei evocatoare, strトネucirea pe care o rトピpテ「ndeネ冲e mai ales post-mortem. Se coreleazト anagogic cu ideea de 窶枦oamnト a cugetului窶, fiind cea care trezeネ冲e 窶枦reptul apetit窶, dupト medievali ネ冓, tot dupト ei, テョネ冓 destramト ネ冓 テョネ冓 distruge contrariul, sfトビテ「mト viciile conaturale, avテ「nd puterea de a reテョnnoi starea acelora care o privesc. Sunt chipuri, aネ兮dar, asupra cトビora moartea ce stricト vieネ嬖 ネ冓 imagini nu are deplinト putere. Tocmai de aceea, sトプテ「rネ冓rea din aceastト viaネ崙 a unora dintre noi 窶 ce-i drept, nu mulネ嬖 窶 seamトハト cu o pトκ冓re mai departe テョn テョmpトビトκ嬖a unei poveネ冲i fトビト sfテ「rネ冓t. Se テョntoarce o altト filト a cトビネ嬖i. Ca un Cavaler al Tristei Figuri, poate ultimul vlトピtar dintr-o stirpe ce s-a stins, Mircea Ivトハescu a trecut dincolo, dトビuindu-ne, テョnsト, luminト. Dupト ani de vieネ孛ire consumatト テョn cercul unei discreネ嬖i enigmatice, la fel de enigmaticト dupト cum テョi e ネ冓 poezia, ne-a fost dat sト-i vedem abia acum (culmea ironiei?...) faネ嫗 rトノasト mai vie decテ「t niciodatト pe care veネ冢icia o scaldト. Despre Mircea Ivトハescu s-a spus cト deネ嬖ne arta de a artificializa naturalul ネ冓 a da naturaleネ嫺 artificialitトκ嬖i, printr-o rarト ingenuitate organicト. Livrescul, imaginarul sunt, la Ivトハescu, realitトκ嬖 virtuale, dar nu mai puネ嬖n reale decテ「t materia percepネ嬖ilor uzuale, corelatト cu universul sentimentelor ordinare. Este unul dintre puネ嬖nii poeネ嬖 la care ironia se aplicト dublu, erodテ「nd テョn acest caz, ネ冓 テョn primul rテ「nd, iluzia curentト cト 窶枹untem ceea ce suntem窶. Mai degrabト sunト mesajul grav ネ冓 tトナnuit patetic al acestei poezii: suntem ceea ce nu suntem, ceea ce nu テョndrトホnim sト fim, decテ「t, poate, テョn vis, テョn fantezie, テョn credinネ崙, テョn inspiraネ嬖e, テョn dragoste. Consideratト de Marin Mincu una din formulele modelizante ale poeziei romテ「neネ冲i din ultima perioadト, opera poeticト a lui Mircea Ivトハescu rトノテ「ne de receptat ca atare, ca un model demn de urmat, ce 窶柝rovoacト la maxim actul poetic窶, dupト expresia criticului Mincu, prin situarea テョn scriere 窶枋a テョntr-o iconicitate artisticト a realului窶. 窶暸mbiネ嬖a secretト a poetului este aceea de a surprinde, totuネ冓, realul proaspトフ, nealterat de fantasmele depozitate テョn memoria culturalト. De aceea, poezia sa pleacト adesea de la surprinderea faptului imediat, care este apoi ridicat la scara poeticului窶 (Marin Mincu). 窶曦in psiholog, Ivトハescu intuieネ冲e テョn facultatea memoriei mai mult decテ「t funcネ嬖a de a テョnregistra cantitativ trecutul. Calitativ vorbind, a memora テョnseamnト a fi inundat de lumina ネ冓 de puterea imaginii, ce decurg din dragostea ce テョnveネ冢iceネ冲e un chip. O figurト care rezistト テョn actualitatea memoriei este, de fapt, amprenta vie a veネ冢iciei, ca un foc pururi nestins. Contrar a ceea ce se crede de obicei, memoria テョネ冓 exercitト, テョn acest sens, funcネ嬖unea sa intens prezentificatoare, ei fiindu-i dat sト pトピtreze prezenネ嫗 ネ冓 prezentul, salvテ「ndu-le pe acestea de la テョnec テョn entropie, la ani-luminト distanネ崙 de geamandura speranネ嫺i. Pentru aceea, ツォimaginea care sト ne rトノテ「nト/ ar fi doar aceea pe ea テョnfトκ嬖ネ凖「nd-o, deodatト テョn faネ嫗 noastrト, privindu-ne テョn continuareツサ. Prezentul, deci, ネ嬖ne de regimul propriu imaginii, de modul sufletesc cu care primim ネ冓/sau se lasト primitト o imagine. De obicei, テョncepem sト trトナm テョn prezent abia dupト ce s-a consumat prezentul 窶 celトネalt prezent, ツォal vorbelor care nu se fac imaginiツサ. テ始tre vorbe ネ冓 imagini, ネ嬖ne sト precizeze poetul, ネ冓 o face explicit, e o distanネ崙 de la pトノテ「nt la cer. Vorbele care nu ajung sト devinト imagini, sト fie deci reネ嬖nute, nu au puterea de a se テョntipトビi, de a se テョntrupa テョn suflet. De aceea, vorbele sunt caracterizate ca tot ceea ce poate fi ツォaruncatツサ. Apariネ嬖a descrisト ca un proces de concretizare a figurii, devenirea ei la claritatea imaginii dト mトピura chipului テョn cheie expresivト. Chipul sintetizat テョn concret 窶 テョn concretul cel mai lトブntric 窶 ca figurト nu mai poate fi gテ「ndit dupト tiparul obiectelor percepute pasiv, acele lucruri exterioare, cu un substrat preexistent, actualizat la contactul cu organele de simネ. Tocmai de aceea, faネ嫗 femeii iubite, prin apariネ嬖a ei, テョnseamnト mai mult decテ「t realitatea datト, e o realizare, o achiziネ嬖e calitativト, un moment genezic, asemトハトフor creaネ嬖ei テョn fiecare moment. Apariネ嬖a face sト irumpト calitatea, sugerテ「nd o epifanie, cu trimitere la arhetipul Schimbトビii la Faネ崙. Poetul, ca un maestru al artelor succesiunii, fascinat deopotrivト de Mozart ネ冓 de Liszt, trトナeネ冲e cu nostalgia tainicト de a ツォネ嬖ne minte chipuriツサ窶 (Carmen Caragiu-Laswell, 窶朞emorie ネ冓 prezent窶, テョn revista 窶曚ondiネ嬖a umanト窶, Jabalpur, Nr. 3/ 2010). Ce este interesant de remarcat la Ivトハescu este faptul cト pune テョn circulaネ嬖e un metabolism al luminii, テョncorporator de universalitate. Treimea, arhetip creネ冲in al armoniei, pare a guverna realitトκ嬖le interumane, conferind chipurilor acea aureolト metafizicト mai presus de bunul plac subiectiv. Rivalul テョn dragoste テョネ冓 descoperト chipul la fel de luminat ca ネ冓 cel al iubitei, 窶枋テ「nd ea mi s-a aplecat テョn faネ崙 spre el 窶 ネ冓 i s-a luminat lui faネ嫗 窶 ca ネ冓 cum ネ冓-ar fi テョnトネネ嫗t-o prin soarele sfトビテ「mat テョn zトパadト窶. テ始 acest punct trトナm cu sentimentul sublimului, descris de romantici ca sentiment mixt, テョn care fuzioneazト bucuria ネ冓 suferinネ嫗. Iatト-l pe poet comportテ「ndu-se テョn chip exemplar poetic, repurtテ「nd victoria asupra omului gelos din el. Cトツi a fi poet cu adevトビat テョnseamnト a primi imagini vii de oriunde, fトビト nici o テョnchidere テョn parネ嬖alitate ネ冓 resentiment. テ始 cazul lui Ivトハescu, avem de-a face cu un poet pur, din stirpea celor care au ieネ冓t din strテ「mtoarea instinctului, avテ「ntテ「ndu-se テョn larg de spirit. (text apトビut テョn revista "Ramuri", Nr. 8 (1142), August 2011, p. 12) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy