Așez în conștiință supraconștientul și în oniric subconștientul, astfel conștiința ce are similitudini cu sinele spiritului și cu sinele superior, îmi va amplifica și intensifica percepția asupra realității, ca și cum aș privi-o prin filtrul unor adevăruri de anvergură, spre deosebire de vulg, care nu are conștiință și nici supraconștient, ce privește o realitate schilodită prin prisma neadevărurilor, singurele care îi sunt vulgului accesibile.
Supraconștientul este conectat la mintea universală, a cărei energie cosmică pune universul în mișcare, și a cărei inteligență absolută presară eoni zi de zi în mințile oamenilor, care se hrănesc cu eoni pentru a supraviețui ; când lipsesc eonii, întunericul se insinuează la început în idei, apoi în gânduri, urmează să fie atinse de tenebre rațiunea și intelectul, și atunci intervine supraconștientul, care dizolvă tenebrele cu lumina conștienței, ca un fel de psihoterapeut ce pune întrebări minții pentru a afla în ce stare e.
Supraconștientul are legături mistice și esoterice cu transcendentul, astfel el poate să ne transceandă limitele ; doar oamenii obtuzi, troglodiți, gregari și mărginiți se automulțumesc să trăiască în propriile lor limite, neaventurându-se și nehazardându-se dincolo de ele ; ceilalți au ieșit înafara limitelor din când în când, însoțiți de un risc calculat, sau pur și simplu însoțiți de un haos fortuit, când au activat în viața lor schimbarea, neobișnuitul și neexperimentatul.
Supraconștientul ne supervizează și coordonează atât gândirea, cât și actele noastre existențiale, pentru a nu devia de la normalitate.