Femeia nu se îmbracă pentru a-și ascunde formele, dimensiunile sau defectele, cum ușor am crede, ci pentru a genera prin hainele, bijuteriile, parfumurile, tatuajele și toate accesoriile vestimentare și de orice alt fel pe care le adaugă făpturii sale noi goluri cu care să-și împodobească frumusețea care i-a fost dăruită spre a fi femeie. Prin tot ceea ce adaugă ființei sale, femeia dă naștere frumuseții golului pentru care a fost adusă la ființare. Frumusețea supremă a femeii rezidă, prin urmare, în cât de mult își poate împodobi trupul astfel încât să pună în lumină cât de mult poate fi golită spre a fi re-împodobită frumusețea care îi împodobește ființa. Am putea spune, așadar, că femeia este cu atât mai frumoasă cu cât tot ceea ce o împodobește pune în valoare ceea ce îi ascunde trupul ori, mai bine spus, ceea ce pune în lumină cât de frumoasă ar arăta goliciunea trupului ei, adică lipsită de orice fel de podoabă. Astfel înțelegem că podoabele sunt pentru a a arăta frumusețea formelor cărora sunt adăugate și că nu sunt în sine frumoase.

Prin urmare, în acest context, frumusețea este despre ceea ce este gol, despre golire, despre cum facem să vedem și să rămânem fascinați de strălucirea golului din noi dincolo de ceea ce îl îmbracă, de ceea ce îl împodobește. În acest sens, pare-se că ar trebui să ne îndrăgostim, dacă suntem de acord că a iubi se rezumă la natură, mai mult de ceea ce este lipsit de împodobire decât de ceea ce împodobește. Și poate că ar trebui să înțelegem că cele mai frumoase podoabe pe care trebuie să le purtăm sunt cele golite de sensuri alambicat de prețioase. Că, de fapt, frumusețea este ceea ce este dezbrăcat de sine sau, mai bine spus, de ceea ce este îmbrăcat numai cu sine. Că a fi gol nu înseamnă a fi fără valoare, ci că golul este ceea ce conține în sine cea mai înaltă valoare a existenței.

În acest orizont frumusețea feminină constă, în analiza noastră, în capacitatea ei de a da naștere acestui tip de goliri în goluri pe care noi, cei care o privim, suntem făcuți spre a le admira și, mai mult decât atât, spre a le umple cu admirația noastră. Adică a le adăuga formei spre a o revela în esența ei, spre a o fructifica.