Faptul că astăzi editorii și librarii cer de la scriitori cărți care, în primul rând, să se vândă bine, rămâne în afara puterii de înțelegere a unora din critici și a mai multor profesori. În felul acesta critica nu cunoaște evoluții care au legătura cu domeniul lor de specialitate și se concentrează pe lucruri care nu o privesc. Din cauza acestei ignoranțe și a acestui dezinteres vădit, au loc tot felul de confuzii.

De exemplu, târgurile de carte, nu sunt privite ca evenimente editoriale, care strâng la un loc, ca la orice târg, investitori importanți dintr-anume domeniu economic, în acest caz, industria cârții. Nu, târgurile se prezintă publicului ca un fel de evenimente literare, ca un fel de simpozioane, în care e musai să fie prezentă literatura bună și scriitori de calitate.

Sau, un alt exemplu, oamenii nu înțeles că politicile editoriale nu sunt curente literare. Faptul că un director de editură a dat lovitura publicând un anume gen de carte, generează replici fără număr în editura proprie și impune chiar schimbări în alte edituri. O carte este un lucru foarte pretențios și foarte greu de vândut, orice influențe trebuie luate în calcul. Dacă astăzi se vinde foarte bine o variantă diluată până la caricatura a unei erezii gnostice, un scriitor, o editură, o librărie care își propun să trăiască mult mai bine din lucrurile cu care spun că se ocupă, vor promova astfel de materiale. Ce rost are să spui că nu înțelegi sau să califici așa ceva ca e literatura slaba? Când e vorba de afaceri?

In sfârșit, oamenii care iau bani să argumenteze sau combată diverse poziții, atunci când se întind dincolo de discursul argumentat pentru a exprima entuziam, afecțiune, sinceritate, devotament, se afla într-o zona de impostură și falsitate. Devotamentul poate constitui o probă, un argument, atunci cand se manifestă separat de subsidii, salarii și subvenții - chiar și pentru că psihologii nu pot spune cu certitudine și obiectivitate de la ce sumă de bani începe sa fie devotament, câte zerouri aduc entuziasm.

Ce să mai, critica literară incepe sa vorbeasca o limba veche, neînțeleasă pentru literatura axată pe profit și pe vizibilitate. Ceea ce nu înseamnă că această literatură nu are și ea parte de critica ei - se poate face o analiză economică excelentă pentru scriitori care își privilegiază tendințele către business.

Atunci să zicem că industria cărții tratează cartea ca pe un bolovan lucios, numai bun de vândut în ediții cât mai numeroase. Probabil că nu peste mult timp vor apărea pe coperți indicații de genul "do not eat" și "instrucțiuni de folosire a cărții în scopul unei lecturi plăcute". Nimic greu de înțeles până aici. Așa că primul lucru recomandat criticii este retragerea din zonele n care nu are treaba, în zonele in care nu e vorba de artă, ci de afacere, în ideea că nu tot ce arată a carte este și literatura.

Ce-i de făcut?

Critica nu are industrie, nu are rafturi, nici tipografii, dar are categoriile, denumirile, limbajul. Iar acestea pot face mult bine industriei, rafturilor, tipografiilor.

Critica poate să adauge pur și simplu o nouă categorie extraliterară. Pe lângă instrucțiunile pentru întreținerea frigiderelor, aragazelor, masinilor de spălat, pe lângă cărțile de bucate, broșurile turistice, texte de lege și alte utilizări neartistice ale cuvântului scris, critica poate introduce încă o literă în listă - "cărțile publicate de scriitori în vederea obținerii de profit de pe urma comercializării".

Aici pe site există de multă vreme categoria "subiecte fierbinți", dar această categorie nu este exclusiv destinată vânătorilor de vizitatori. Adică este posibil să regăsești și texte "non-profit". Dar în principiu nu e deloc rea ideea creării unui spațiu specific pentru ca oamenii cu valențe de afaceri să își poată manifesta liber producțiile, că daca asta aduce profit si vizibilitate, nu poate sa facă rău nimanui. Compartimentul Lăutari, Muzicanti si Creație de Pahar poate să aducă mult folos pentru buget. Câtă vreme lucrurile rămân, cum am zis, distincte.


================

Autorul acestui eseu nu are cum să răspundă comentariilor de genul "felicitări! este un eseu excelent" sau "jalnic! acest articol este tras de păr" dar nu descurajează publicarea lor. Pe de altă parte, cititorii care au de gând să discute o idee din text sunt rugați să facă referință cât mai precis, pentru a nu exista și alte confuzii.