agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-01 | [This text should be read in romana] |
Asa exclamà musulmanii !
Mà întreb ce religie are Dumnezeu ? Credeti cà -i ortodox ? Probabil cà -i catolic, ori protestant, dacà nu o fi musulman ori, chiar ateu... Întrebà rile acestea revin la fiecare sà rbà toare religioasà în care verva misticà a credinciosilor se manifestà în plinà zi ca sà se vadà cà nu-s atei, cà si-au umplut inima cu pietatea biblicà , coranicà ori toraicà si s-au achitat cu demnitate de obligatiile impuse de religie. Societatea stabileste reguli, un fel de jaloane între care trebuie sà trecem ca sà nu fim exclusi. Oare, suntem obligati sà credem în Dumnezeu ? De ce ? Sà admitem cà Dumnezeu a creat omul. Asta înseamnà cà noi suntem un sub-produs al creatiei, un element divizibil, adicà divin, cu alte cuvinte; Dumnezeu însusi. "Dumnezeu e unic !" Probabil, dar creatia lui e un element legat în mod direct de creator, la fel cum e legat romanul cu scriitorul care, cu toatà obiectivitatea artei sale, rà mâne subiectiv. E'ul dispare în contopirea cu divinul. Noi, nu mai suntem "însine" decât numai când încetà m sà mai fim acel sub'produs divin ori când ne eliberà m de el în mod teoretic, asumându-ne singuri existenta. Dar si în cazul acesta, începutul si sfârsitul existentei noastre rà mâne sub un control extern, fie el divin sau de altà naturà . Intervalul dintre cele douà extreme poate fi modificat, ceea ce reprezintà viata, sau soarta, ori existenta pà mânteascà . Cà derea E'ului eliberat de sub tutela creatiei divine implicà disparitia fiintei materiale si spirituale, asa cum e cazul ateilor. Dimpotrivà , pentru un credincios, cà derea reprezintà doar o etapà deoarece E'ul e multiplu ; material si spiritual. Creatorul, din care facem parte e spiritual pe când creatia, adicà noi însine suntem materie efemerà , adicà transformabilà . Cele douà stà ri depind de elemente diferite care nu reactioneazà la fel în cazul cà derii, adicà a mortii. E'ul uman poate fi transpus în E'ul spiritual, sau invers, pe calea stabilità între "creatie" si "Creator", creatie care a devenit ea însà si un element apt perpetuà rii creatiei. Altfel zis ; creatia depà seste Creatorul ca vector si generator. Un credincios e insensibil disparitiei : el nu moare ! Credinciosul va rezista schimbà rii prin transpunerea în cealaltà formà a E'ului multiplu. Materialul va trece în spiritual, sau invers. Dumnezeu nu poate fi conceput în mod material deoarece EL nu existà , ci este. Materia pà streazà memoria formei pe când spiritul nu are formà . Chiar si elementul lichid îsi poate însusi calitatea aceasta, sub anumite conditii. Spiritul e sentiment, impuls primar sau imaginatie. Cu toate astea, divinul ia forma si memoria materiei în momentul când va fi asociat acesteia dar revine la forma neutrà la capà tul fiecà rui ciclu ca sà capete o formà nouà , sà perpetueze adaptarea spiritului în functie de nevoile materiei. În concluzie : spiritul nu depinde de materie. El se manifestà doar prin aceasta. Totul depinde de credintà . Iatà de ce putem exclama : DUMNEZEU E MARE ! N-are importantà ce religie o fi având Dumnezeu, ori dacà o fi ateu. Esential e sà credem în interiorul ori înafara unei religii. Paris le 12 avril 2007 André Isip
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy