E ceasul 7 si Nora nu mai doarme,dar usoara amorteala se citeste pe chipul ei speriat si secetos,cu buze jilave,mici si dilatate si cu ochii inca nepatrunsi de trecerea vremii.E o seara placuta in care singuratatea revine in toropeala-I dulce,goala de amintiri si plina de fantezie.Spre seara,trupul ei mereu rece sta sprijinit de usa cu geamuri marunte si niciodata n-are sa faca un pas in fatza,de teama ca din greseala sa nu verse vreun cuvant din mintea ei sau vreo imagine.Andrei o vegheaza,pe Andrei il asteapta inca,tanar si inodor,adeseori intre doua stari sau uneori prea fericit ca o vede..Tresare usor la gandul ca el ar putea trece ca din intamplare pe drumul din fata casei ei,pedaland eterna bicicleta care scartaie si emotiile o navalesc mai vii si mai pedante..Erosul oscileaza,o revede pe tanara femeie voluptuoasa ce obisnuia sa-l atraga pe Andrei..Ce dor nebun de ei 2,de crizele lor de identitate,de falsa si nebuneasca poveste de dragoste in care fusesera implicati ca intr-un accident rutier fatal.S-au ciocnit ca doua spirite zgomotoase intr-o seara de septembrie in care subconstientul incepe sa-si verse amarul,in care noptile devin perfide si apasatoare..S-au iubit irational si dulce prin doua minti inventive si fantastice,s-au iubit pana la ultima picatura de sudoare si diminetile ii regasea pe fiecare singur si insetat de o clipa de somn linistit..Iubirea nu era o certitudine,nicidecum,era o ipoteza ce trebuia materializata intr-un decor concret,se numea « iubirea lor » pentru ca ei o inventasera tocmai in acea seara de septembrie si aveau sa o reinventeze in diferite ipostaze mult timp dupa aceea..Andrei era acum tacut si nu mai era..Il cauta cu mainile tremurande si venoase pana in adancul spiritului si nu putea sa-l reconstruiasca.El n-o mai iubea demult,sau stersese acest calcul al dragostei lor tocmai prin efectuarea lui gresita..Sau poate Nora a inteles gresit matematica..De ce isi inchipuia acum cifre matematice ?Daca si le inchipuia,devenea ea oare un matematician adevarat capabil sa reefectueze un calcul banal ?Ii mai ramasesera doar un juramant,o poezie si cateva promisiuni..Apoi urlete,certuri,multe lacrimi si 3 copii din 3 orgasme imaginare..Apoi ii mai ramasese doar el plangand si ea fugind si ascunzandu-se dupa florile de mai....El nu a inteles ca iubirea ei,poate reprimata de fel de fel de trucuri vii inca exista..undeva printre franturi de tomuri,ea era inca existenta,letargica si torturata..ca inauntru erau ei 2,iar asupra lor,din exterior,actiona o forta totalitara invincibila numita ratiune..ca l-a iubit cum numai Nora inauntrul el stia si dumnezeii totzi,daca ar fi existat,ar fi putut fi martori la un intreg ceremonial religios..apatic si perimat acum de aceleashi fortze..Ceremonialul care i-a unit cu 2 verighete de chihlimbar aurit,acum devenite lanturi ce ii leaga de trecut..Era sotia lui in ritmul lor imaginar,in viata lor de dincolo..Si Nora resimtea acum exaltarea clipei din urma petrecute prin el..cu el..Sentimente duse pana la apoplexie..Nora devenise nebuna..In fond,viata lor toata a fost o proiectare a dorintelor lor..Nora il zareste printre gene,eternul si frumosul Andrei,Sfantul Andrei,barbatul cu o mie de fetze..Chipul lui pastreaza inca inodorul florilor de camp si fasiile de chihlimbar...Si Nora ramane singura,incarcerata si solitara...usa scartaie,lumina palpaie..s-a stins.. Anii trec si fiecare zi o regaseste banala spre fermecatoare,ca dupa o lunga perioada de revarsat lacrimi in fata icoanelor,depanand credinte vechi si amintiri cu miros intepator..E ca odinioara,cu suvitze negre si nestatornice,culoarea ebenului,rumenie si silitoare,cu ochii pietrosi de fecioara inca intimidata de propria voluptate..Zambetul agitat si manutele mici,usor neingrijite,ii smulg aproape involuntar copilaria nepatata si roshie ca o floare inca neinflorita..Andrei reinvie,ca prin iluzii,baiatul nepriceput si inlacrimat din nimicuri,ce-i saruta mainile cu atata patos !E ea,mamica lui,iubita lui,criza lui de barbatzie prematura..Timpul il revarsa usor si gol in fata ei,care priveste curioasa..in ochii lui..El se acopera usor strangaresc,constient de impactul primitor si complice al lipsei lui de pacat si ezita sa zambeasca.. -Nu rupe petalele !!striga fata infocata de pasiune.. -M-as simtzi gelos daca le-ai proteja..-De ce ai fi gelos ?In fond,nu ma cunosti,Andrei..Sunt o mimoza indracita,si eu floare la randul meu..-Cum nu ?Esti..intr-adevar un lucru imperfect,puternic inradacinat in cuibul tau,dincolo d padure...Ce origini salbatice..-Imperfect..-Si totusi imperfectiunile creeaza idealuri..Tocmai gesturile tale lipsite de ratziune itzi dau acel aer mistic si inteligent de femeie inca necoapta,acrishoara si subtzire..tocmai lipsa ta de gratie itzi da forme controversate ce trezesc in mine un vulcan de impresii..-SI tocmai lipsa ta de...retzinere..ma indeamna la lucruri necugetate..spre un ideal pe care l-am atins si cu care ma joc calcandu-ti in picioare orice urma de orgoliu..-Si tocmai pentru asta te iubesc..Caci ma pot umili in fata ta,anost si sincer,intr-o spovedanie desradacinata,smulsa si raspandita...-Ma crezi sau nu..imi pasa..Imi spui ca ma iubesti,Andrei ?Imi spui ca am creat in mintea ta un ideal ?Bolnav si dureros ?-Bolnav si dureros..caci doare cand te am in fata ochilor mei si mainile mele trec prin mireasma nimicului viu...si apusul meu paleste..argintiu si simplu..ca o schita in creion...-Andrei..pasiunea pentru tine creste,as vrea sa-ti promit ca voi fi mereu aici,dar ce folos knd sunt inexistenta ?Aici sau in bratele altui barbat..ma pot numi « a ta »...traind sau murind ma pot numi vie..doar pentru ca tu vrei sa exist ca o proiectare a fabulosului..si ce folos,Andrei..Ai trezit in mine pasiunea nebuna,morbida a iubirii carnale,sunt cuprinsa de nori grosi si creduli de interes..As vrea sa pot spune ca nu intep,dar ce folos..cand sunt plina de viespi veninoase..As vrea sa-mi imaginez ca sunt mireasa frumoasa a basmelor,un fel de Ileana Cosanzeana in lumea florilor..dar ce folos..knd mireasa e de fapt o vaduva pt o idee inca nerostita ?Lasa-ma sa fug acolo unde simt ca nu mai esti..-Unde lumea-i plina de barbatzi..-Atata neincredere in constientizarea voluptatii mele ?- ? Si discutzia inceta ca un sunet de chitara...cu vibratzia unei coarde amortzite in surdina..