Eșecul umanității

(eseu de filosofie creștină)




Cu imaginația privesc Pământul începând cu casa în care locuiesc, cu străzile orașului în care m-am născut, privesc cu imaginația locuri îndepărtate pe care nu le-am văzut niciodată în realitate și văd zeci, milioane și miliarde de eșecuri ale noastre, ale fiecăruia dintre noi, care unite asemeni picăturilor de apă alcatuiesc oceanul a ceea ce se numeste eșecul umanității.


Acest eșec, răspândit precum azotul în atmosfera terestră, nu este unul economic, politic sau moral. Acestea sunt doar simptomele eșecului omului, care este unul spiritual. Guvernul american ce aruncă două bombe atomice asupra a două orașe în care locuiau mai multe zeci de mii de civili, faptul că Hitler ajunge “fuhrer” prin alegeri libere și faptul că rușii ca și popor creștin nu au făcut nimic să înlăture un regim anticreștin și antidemocratic și pentru a opri gulagul și toate celelalte practici sovietice, toate acestea nu sunt decât indicatoare ce ne arata cât de rău ajunge omul când o ia pe cont propriu și se îndepărteaza de Cel care l-a creat.


Eșecul umanității este în primul rând unul al individului și mai mult decât atât, nu al conceptului filozofic de individ ci al fiecăruia dintre noi, cei care ne aflăm pe această planetă. Este un eșec al meu.


Eșecul acesta constă în faptul că singur, prin fortele mele proprii nu pot cunoaste adevărul, nu pot face binele, nu pot fi fericit, nu pot crede, nu pot spera, nu pot iubi, nu pot trăi cu adevărat. Fără Dumnezeu – i.e. fără Isus Hristos – nu pot face toate acestea și mai mult decat atât, prin propriile mele puteri nu pot fi salvat, nu pot fi primit în cer și nu pot primi viața veșnică. Și ca mine mai sunt aproximativ șase miliarde de oameni pe Pământ. Nimeni nu poate face lucrurile acestea prin sine însuși.


Însă acest eșec poate deveni o premisă pentru primirea harului lui Isus. Când recunoaștem că nu putem absolut nimic fără Domnul Isus și Îi cerem ajutorul atunci El ne ajută. Este ca și cum am avea un picior în ghips și nu am putea merge dar am urca într-un avion cu reactie. Harul lui Dumnezeu este asemeni unui avion supersonic. Nu știm cum functionează, nu putem să pricepem harul dar îi vedem puterea care este puterea lui Dumnezeu. Pe acei dintre noi care îngenunchem în fata crucii de la Golgota și spunem : ‘nu pot nimic singur, Isuse, te rog ajută-mă ; nu pot și nu vreau să mă încred în nimic altceva decat în Tine , Isuse’, dacă suntem sinceri El ne primește și ne ajută. Ne primește la bord. Și orice ne-ar aduce viata aceasta, atâta timp cat rămânem in El, Duhul Sfânt ne face să fim fericiți. Și știm că, chiar de vom muri, vom trăi pentru totdeauna în prezența Domnului nostru. Devenim copii de Dumnezeu și deși în plan spiritual suntem neștiutori ca niște copii, suntem călăuziți de Domnul prin Scriptură și prin Duhul Sfant și știm calea pe care trebuie să mergem pentru a ajunge la viața veșnică.


Cât despre ceilalți, se luptă să reușească în ceea ce-și doresc, să-și rezolve problemele lor sau/și ale altora, sunt sclavi în plan spiritual, cred că împlinirea spirituală poate fi gasită în fericire și caută fericirea în satisfacerea plăcerilor și în egocentrism. Și mor ; « mor și tot n-au căpătat înțelepciunea ». (Iov 4 . 21).


Tu ce alegi?