Întrebarea care vi se va pune, foarte curând, intelectualilor, este:
CINE PORTOFELU’ MEU SUNTEÞI VOI DE AVEÞI IMPRESIA CÃ ȘTIÞI MAI BINE?!
PUNEÞI BANU’ JOS!

Vă invit să ascultați un hit, foarte popular în clasele II – IV. Cu extensie spre a cincea și a șasea, spre oroarea părinților, care ascultă fie manele curate, fie Paraziții&BugMafia, straight. Acesta este un mix. Culture pub, vorba unui clasic în viață.

Barbatul_Ideal

În timp ce voi dezbateți doct dreptul de a răcni de disperare – „prea strident, prea extremist, prea… prea” – se clocesc liniștite noile generații de bâte care vă vor sparge, cu grație, capetele. Ați uitat 14-15 iunie. Pentru mulți e o poveste trăită din provincie. Pentru alții e o istorie blurată de relatarea ulterioară, amintire de „moșnegi” – „când eram noi tineri”. Pentru mine este furtunul ținut de un miner, cu cele 4 (patru! o să țin minte toată viața!) capete metalice ieșite hâd, la vânătoare de carne. Pentru cei ce nu știu: erau cabluri de înaltă tensiune, tăiate la dimensiunea unui baston de milițian (denumirea vremii…). Care aveau marele avantaj că sfâșiau pielea. Am văzut. Am fost vânat. Pentru că gândeam. Acest lucru nu se uită. Niciodată.

Duminică (19.10.2008), vizită la părinții mei. Mergea televizorul. Antena 3, discuție Cristoiu – Răzvan Theodorescu. „Dacă Iliescu nu exista, ar fi trebuit inventat”… În context post-revoluționar. „Îl iubesc pe Iliescu, nu ascund acest lucru”… „Iliescu a fost cea mai importantă figură politică post-revoluționară”.

Ce să mai dezbat. Doar opun sintagme, în gând: „Măi animalule!” „Golani” „Legionari” „Atentat la democrația populară”.
Și nu în ultimul rând, „sărac și cinstit”. Lucru excesiv probat de guvernările ulterioare, care l-au scotocit la afaceri cu meticulozitate.
Greșit!
Iliescu funcționa cu o cu totul altă monedă! Puterea pură… Dar asta e deja istorie antică…
Mai ascultați o dată melodia… „pune banii jos, de te crezi periculos…”
Iliescu e azi un lup fără colți.
Toate conflictele noastre ideatice, politice, socio-culturale, sunt depășite, de-a dreptul „prăfuite”. „…la munte o cabană, că așa-i moda actuală!”

Crește viguros noul cinism ultra-modern. Nici nu o să vă mai spargă capetele. O să vă scuipe din R8, X5 sau, în cel mai rău caz din Touareg. Și după ce vă calcă, o să bage în marșarier. Pentru că poluați liniștea manelelor difuzate decibelicos de super-sisteme audio.
Campania de tâmpire a României nu funcționează doar represiv, ar fi imposibil. Funcționează în primul rând pe recompense facile. Și pe capitulările cumpărate ale intelectualilor de marcă ai României.

Theodorescu candidează pentru președinția Academiei Române. Este grevat până la imobilizare de datoriile ideologice, relaționale, complotarde sau doar sentimentale. Este incapabil să concureze cu modelele moderne: de la Guță la Andreea Marin. La fel – Pleșu, Liiceanu, Culianu, și toată ceata cea vestită a culturii române. Flori de ornat grădina cu bălegar. Și voi, la fel. Dacă ei sunt trandafirii, voi sunteți panseluțele. Ca ansamblu dați bine. O grădină arătoasă. Din apropiere pute. În poze și video, nu se simte. Oricum Europa a obosit de câte probleme are cu noi. Dacă albumul arătă corect în fotografie, e dispusă să-și pună un cârlig pe nas.

Combinația competitivă promovată este letală pentru gândirea elaborată: pe de-o parte dificultatea educației, cu un viitor incert, pe de altă parte succesul măsurat în „parai” sau „euroi”, modelul „tânăr, musculos, vorbă puțină”, dotat cu mașină, piscină și secretară (firma e un accesoriu). Care tânăr, are lumea deschisă înainte, poate face ce vrea, regulile sunt pentru ceilalți, munca pentru fraieri, învățătura pentru debilii incapabili să-și croiască un drum în viață.

Ok.
Ok zic, și mă enervez. Eu nu vreau să trăiesc într-o astfel de lume. Este foarte clar cu ce am de luptat: cu manele, cu talk-shows, cu reality-shows, cu telenovele, cu știrile, cu cluburile, cu filmatul cu telefonul în toalete – în fine cu lucruri foarte la-ndemână, concrete, facile și aducătoare de notorietate. Pe loc. Într-o societate care a început să divinizeze această notorietate ca măsură a succesului absolut. „hainele toate de firmă…”
Și mă-ntorc către cei pe care îi consideram aliați „sine die”. Și vă spun: în acest moment voi sunteți cei vinovați! Voi nu veți putea să spuneți că nu ați știut! Voi nu aveți nici un drept să rămâneți în indiferența călduță a microuniversului poetic, filosofic sau, mai larg, al interacțiunii intelectuale închise. Dacă nu veți coborî acum în lume, în curând s-ar putea să nu mai existe o lume care să vă primească.

Vreți să rămâneți în turnul de fildeș? Succes! Acum bătălia e în câmpiile nămoloase ale mass-mediei. Unde te umpli cu noroi. Unde trebuie să fii la fel de atractiv ca o „găleată cu parai” televizată intensiv.
„pune banii jos / dacă vrei în viață să ai tot ce e frumos”
„pune banii jos / de te crezi periculos / pe sistem nervos”

Tuturor celor care mi-au spus că sunt prea-prea spre foarte-foarte, le spun:
„ești bengos?
pune banii jos!”

Noi ce dracu punem jos?...