Comuniunea dintre om si natura a reprezentat dintotdeauna un element esential in crearea unei armonii in Univers.Pentru ca legatura sa ramana la fel de puternica acum intr-o epoca moderna in care existenta noastra nu se poate dispensa de stiinta,arta si nu in ultimul rand de minunea tehnologiei omul se vede nevoit sa gaseasca o solutie cat mai buna pentru a imbina capacitatea sa creativa cu iubirea fata de natura in care a luat fiinta.Astfel arhitectului i se da una dintre cele mai dificile sarcini, aceea de a contopi obiectul material,artificial,creat de mana omului cu natura creata la randul ei de marele Arhitect asa cum mai este numit Creatorul.Astfel arhitectul poate fi considerat un Dumnezeu pamantean,el reusind sa ofere armonia necesara omului modern pentru a coexista cu natura care fara nici o indoiala ii este la fel de vitala.
Arhitectul trebuie sa fie in primul rand un artist pentru ca zidul sa « prinda viata » si sa se incadreze in peisajul urban a carei temelie este insasi natura.Zidul ofera protectie atat in sensul propriu cat si in sensul figurat,caci ne ofera siguranta pe plan fizic si psihic,astfel incat omul ca sa supravietuiasca trebuie sa fie aproape in permanenta inconjurat de ziduri.Aici ii revine arhitectului datoria de a ne oferi noua aceasta protectie intr-un mod cat mai placut pentru a ne face existenta mai usoara,contribuind astfel in mare parte la armonia din univers.