Curând,toată creștinătatea va sărbători Nașterea Domnului. Eveniment ce avea să schimbe esențial istoria în mileniile ce au urmat.Oare,această naștere s-a petrecut așa,fără de așteptare? Scrierile vechi vorbesc, aproape la toate popoarele antice,despre acest sfânt nemuritor ce va să vie să curme neorânduielile, să descopere toate cele drepte,născut din fecioară,„Mesia care se cheamă Hristos” . Cel ce „ va povățui o lege veșnică și toți vor avea învă- țător și stăpân pe DU-MNEZEU”,cum spune Cicero. Numele „Hristos” e transcrierea cuvântului grecesc „ Unsul”, de la verbul „ Hristo”, adică „ung”, ce indică pe Mântuitorul făgăduit umanilor de D-um-n-e-zeu. Echivalentul ebraic e Mașiach, „Unsul”, adică Mesia, împăratul profet, trimisul lui Dumne-zeu pe pământ, prin care se va realiza mântuirea umanilor.
Iisus Hristos, a cărui naștere o vom sărbători în curând, a fost descoperit umanilor începând de la Cartea Facerii și până la sfârșitul operei sale de mântuire, adică până la Apocalipsa Sfântu-lui Apostol Ioan.
Ideea de mântuire, printr-un om deosebit, s-a născut o dată cu începuturile neamurilor; fiind prezentă la numeroase popoare. Chinezii așteptau un sfânt care să restabilească armonia dintre cer și pământ: „ în ținuturile apusene ar exista un sfânt care ar curma neorânduielile fără a stăpâni, ar sădi credința fără vorbă”, zicea Confucius. În Tibet, Ton-chin-Siam, Japonia, erau profeți ce vor-beau de „un sfânt al sfinților, ce va zdrobi capul demonilor”. Bud-hiștii găseau mângâierea în făgăduința unui mântuitor, fiul unei fecioare. Egiptenii așteptau victoria luminii asupra întunericului, a vieții asupra morții. Perșilor le va veni ajutorul printr-un om năs- cut din fecioară. Grecii așteptau venirea „omului drept”, a cărui i-magine o concepea Platon.
Cele mai numeroase profeții asupra Mântuitorului se află în Vechiul Testament. Noe, „întru tine se vor binecuvânta toate popoarele pământului”; „Leul din Iuda”, cum îl numește sfântul a-postol Ioan în Apocalipsă. „ O stea va răsări din Iuda” (Iacob).
În dimineața Crăciunului s-a născut Iisus din Nazaret, Christ; existând ideea că el a fost trimis să ni se ierte păcatele; el ar reprezenta marele mediator între noi, umanii, și Dumnezeu. Apelăm la el ca la un mijlocitor între noi și Dumnezeul nostru, aflat în locul numit cer, localizat în conștiința umanului. Se pare că noi ajungem la principiul unic, Dumnezeu, doar prin fiul lui cel mai puțin auster, cel mai iubitor, marea și nobila ființă pe care noi toți o numim Binecuvântată și a cărei venire în lume se comemorează în ziua de Crăciun.
Ziua de Crăciun mai simbolizează și nașterea lui Christ în orice conștiință umană. Acest mare Suflet a venit pe Geea pentru a ne arăta exact calea spre adevăratul Dumnezeu, cel Atotputernic, Atotprezent, Atotștiutor; pentru a arăta că Mnezău este, numai:Adevăr, Bunătate, Înțelepciune, Totul în Tot; să ne arate clar că Fârtatul-zeu nu locuiește în afara noastră, ci și înăuntrul nostru că El nu este și nu poate fi vreodată despărțit de noi sau de oricare din creațiile sale, că este un Dumnezeu drept, iubitor, fiind în toate… Chiar dacă aș avea înțelepciunea tuturor umanilor la un loc, ar fi peste puterile mele să mă exprim față de voi, chiar într-o umilă măsură… Hristos a venit să arate cum Christul din el, prin care el a făcut mărețele sale lucrări, este același Christ care trăiește și în noi, în mine și în toată umanitatea; aplicând învățăturile Lui, facem toate lucrurile pe care și el le-a realizat. Iisus a venit să arate că Mnezău-Fârtatul(termeni ai mitologiei creștinizate) este marea cauză unică a tuturor lucrurilor, El este Totul. Are vreo importanță cum că învățăturile Lui i-au venit de la noi ori ca o revelație directă din Universul Uman, unica sursă unde există cu adevărat toate lucrurile? Atunci când o idee din mintea Divină este contactată de un individ și exteriorizată prin cuvântul rostit, nu ar putea unul, sau toți, să contacteze din nou acel gând în Universul Uman? Doar pentru că cineva a contactat ideea, a exteriorizat-o, nu înseamnă că ea este proprietatea sa particulară. Dacă el și-ar însuși-o, și ar păstra-o , i-ar mai rămâne loc să mai primească?! Ca să primim mai mult, ar trebui să dăm mai departe ceea ce am primit. Dacă reținem ceea ce primim, urmează stagnarea, astfel vom fi ca o roată care generează putere din mișcarea apei, care, deodată, din propria-i voință, începe să rețină apa pe care o folosește. Curând, ea va fi oprită în loc de apa acumulată. Dar când apei i se permite să curgă liber prin roată, ea va servi roții să producă putere. Exact la fel este omul; la contactarea ideilor din Univers, trebuie să le dea mai departe pentru a primi beneficiul adus de ele. El ar trebui să permită tuturor să facă la fel, pentru ca toți să poată crește, progresa așa cum crește el. Oare nu suntem toți creațiile Universului Uman, ale Lui Dumne- zeu? Ceea ce poate face o ființă umană, oare, nu pot face toate? Fârtatul este întotdeauna dispus, pregătit să se reveleze El însuși tuturor umanilor .El S-a revelat pe Sine lui Iisus și altora. Singura condiție indispensabilă, este ca fiecare să fie dispus să-L lase pe Dumne-zeu să se exprime( suntem creați egali, toți umanii sunt unul singur)…Când lași Iubirea Lui Mnezău să curgă prin tine spre toate lucrurile, nimic nu se teme de tine și nu ți se poate întâmpla nici un rău….
de Emil, Judea