Pe autostrada dintre text și naratarii lui, se cuvine să lăsăm scriitura să deservească traficul, chiar și conform metodolatriei ca regulă de circulație (tirul masiv cu încărcătură auctorială să fie cap de coloană).
Ritologia fascinării își reclamă dreptul de a cameleoniza indicatoarele de circulație, camuflând “interzis”-ul prin dotarea cu avertizare iconică asupra porțiunilor de drum tangente la sacru (ceva de care autoturismele știu că nu se pot apropia fără să existe risc iminent de coliziune).
Principiile după care se operează pentru decongestionarea traficului își arogă dreptul de a descentraliza aglomerația, dat fiind că lărgirea benzilor de circulație numai de dragul lansării unui întreg convoi pe aceeași coordonată e literalmente imposibilă (ca și cum ai crea un mit viu al percepțiilor).
Marele Lanț al Ființării Arhetipale cere ca în urma tirului cu gabarit depășit să circule 3 vehicule arhetipale: [puritatea], [profanul] și [impuritatea] – din dotarea organelor autorității religioase de monitorizare a traficului.
Tirul, scriitura deci, are obligația de a folosi oglinda retrovizoare pentru a permite depășirea unuia din cele 3, a cărui devansare poate fi considerată drept pregătire și nivelare a terenului.
S-a observat că marele impediment al vehiculului cu fața întoarsă dinspre propria lui proveniență, mereu către destinație, este faptul că oglinda retrovizoare îi permite să vizualizeze cine depășește, cu o singură excepție: atunci când se declanșează unghiul mort, în care percepția nu poate ajunge.
Excesele goanei, aroganța scriiturii, precum și îndreptățirea vreunuia din cele 3 vehicule de a dirija itinerariul, tăind fața capului de convoi – fac ca pata oarbă, unghiul mort să provoace accidente grave, din culpă, datorate absenței atitudinii de conducere preventivă. Mai sunt aici de menționat și momentele de cotitură în încercarea de verificare a aderenței la asfalt, prin viteza asumată. Dacă tirul scriiturii va lua viteza considerabilă, ceilalți participanți la trafic se simt nevoiți să mărească și ei tensiunea, pentru a nu pierde din vizor pe cel ce declanșează această bruscare a traseului. Dacă tirul va încetini prin dezimplicarea față de congestionarea traficului, ei vor trebui să păstreze distanța reglementară.
Atunci când tirul va renunța să-și mai protejeze încărcătura de livrare religioasă (mântuirea, summum bonum, etc) supunându-se exclusiv reglementărilor de fluidizare , traficul se va auto-regla. Șoferul scriiturii (Dumnezeul matricii sale) va întoarce pentru prima data oglinda retrovizoare către el insuși, într-o experiență mistică. Atâta timp cât acest șofer va înțelege că e indiferent față de destinație dacă e activ sau nu față de ea, dacă deservirea ei e o obligație sau nu, dacă rulează km de șosele sub roți sau stagnează, gesticulând doar în scaunul lui, el va afla rostul oboselii lui.
Scriitura presupune nu o participare la trafic, nici transportarea de bunuri livrabile, ci mersul însuși spre care scriitura tinde, cel din fața ei, încă nerulat sub roți. Acesta este însuși marele curent al autostrăzii.
Căci nu punctul terminus ar trebui să declanșeze traseul, ci necesitatea de a te cufunda în transa condusului.
Nu claxonați șoferii care tind inexplicabil să ignore oglinda retrovizoare, chiar să ia mâinile de pe volan. Ei vor livra nu transportul destinației, ci destinația însăși.