Retoric, voi reformula întrebarea : cine, dar mai ales ce suntem noi, oamenii ?
Aș putea răspunde prin altă nuanță la această întrebare, chiar sec !
Suntem un fel de ,,buric’’ al Pământului, dar în același timp, extrem de vulnerabili,, la fel de nidicoli , adică depindem, ca și alte animale, de sprijinul părinților, de la naștere, până la o anumită vârstă, când, după ce părăsim scutecele, mergem de-a bușilea, iar în încercarea de a face primii pași, fără un minim sprijin, cădem, ne lovim, plângem de durere, ca să nu mai amintesc și de alte și alte pericole, prin care ne-am putea pierde și viața (neîncepută încă, aș completa) și aici mă refer la contactul nostru cu Lumea ce ne înconjoară, prin analizatorii deja cunoscuți de către om, la care se poate adăuga, ca un bonus, analizatorul chinestezic (acesta se află situat în mușchi, tendoane,articulații etc.)
De fapt acesta din urmă poate fi considerat ca o completare, făcută de Mama Natură, cu condiția să nu uităm vreodată de originea noastră ( despre cea biologică e vorba).
Aceasta nu face altceva decât să ne sprijine în a ne stabili reperele in spațiul ce ne înconjoară (coborâtul treptelor într-un beci pe întuneric, întreruperea sursei de lumină pe timp de noapte, ajutându-ne să bâjbâim mai eficient etc).
Dar nu acest aspect intenționez să-l scot în evidență, ci faptul că odată cu desprinderea noastră de sol, prin renunțarea la mersul patruped, la cel biped, ni se lărgește orizontul câmpului vizual, intrând astfel în contact cu reaalitatea dură, care guvernează după o lege mult mai severă, decât cea a Junglei :,, Mănâncă pentru a nu fi mâncat’’ ( la propriu, în lumea animalelor, inclusiv a canibalismului uman, încă practicat între triburile de oameni sălbatici), la o lege și mai crudă, aceea inventată de conștiința umană.
Când începe totuși acest vals ?1 Simplu de dedus ! Din momentul în care ,, de la înălțime ‘’ ne vedem împliniți din toate punctele de vedere, stăpâni peste tot ce mișcă, fără a realiza că simplul legănat al mâinillor pe lângă corp, în timpul mersului alternant opus cu mișcarea picioarelor ne trădează originea de animale patrupede chiar dacă poziția noastră este erectă.
Trecem peste faptul că majoritatea activităților noastre se desfășoară instinctiv ca și la celelalte viețuitoare și să studiem ceva mult mai alarmant și anume educarea conștiinței umane și aceasta nu se poate realiza decât printr-o creștere sănătoasă, atât fizică concomitent cu cea morală, educațională etc.
Ce s-ar întâmpla oare dacă atât animalele cât și plantele (în speță cele carnivore) ar avea rațiune, mă rog capacitatea de a gândi, de a lua decizii etc, precum ființa umană. Haosul rațiunii umane ar fi nesemnificativ pe lăngă cel care s-ar instala din lumea celor ce nu cuvântă.
Închei acest material, revenind la realitate, că cel puțin eu am mai multă încredere într-un animal dresat decât într-un semen, deoarece acea vietate, având instinctele ,,educate’’, niciodată nu se va opri din drum să stea de vorbă sau să servească vreun pahar cu un cunoscut și să uite sau să piardă ce avea de adus etc.
Deci, tot ca un apel adresat celui cu rațiune, îi reamintesc să privească acest dar divin, ca pe ceva inedit și să-l folosească numai în scopul sprijinirii extinderii promovării Binelui,de care tot amintesc în mai toate eseurile mele.

Iulian Nistor- Vaslui
06 Iunie 2006 (Sper să fie doar o simplă coincidență repetarea celor trei de ,,6’’ în data de astazi !)