Intr-o lume in care valoarea este considerata ca atare strict in plan material, soarta creatorului de valori spirituale este, inevitabil, sufocarea prin ridicol, detasarea fata de obsesia castigului (imediat) fiind privita ca o infirmitate psihica, iar clarviziunea si obiectivitatea, drept crime impardonabile.
Mentinerea individualitatii fiecaruia dintre noi intr-un ambient uniformizator, ne impune practica unei echilibristici sociale, a unei mascarade mai corect zis, condensata in faimoasa fraza "zi ca ei si fa ca tine".
In prezent, in pofida publicitatii isterice in favoarea unei asa numite originalitati, a-ti asuma curajul de a te manifesta ca un adevarat homo sapiens - in afara canoanelor fixate de o rutina imbecilizanta - echivaleaza cu sinuciderea.
Societatea actuala, plafonata, tributara unui mecanicism indobitocitor si unei inertialitati caldute, nu poate tolera influxul revigorant al realei initiative, mezalianta cu inventivitatea reprezentand o o amenintare inacceptabila la adresa Sistemului.
In consecinta,Sistemul isi creaza bariere de protectie, izoland elementul considerat periculos si ignorand faptul ca acesta reprezina propria lui salvare de la o pieire iminenta.
Urmatorul pas ar fi acela de a accepta evidenta faptului ca, in aceasta forma, umanitatea este sortita a se autodistruge.