" Dimpotriva este un semn de boala sa te framanti si sa nu gasesti in tine linistea. Mult a facut acela care a inceput a-si fi prieten."

A fi prieten cu tine insuti e un lucru mare si nu prea (depinde cat de bine te cunosti si daca stii cum sa te "iei"). La baza oricarei prietenii sta increderea,deci trebuie sa avem incredere in noi pentru ne fi prieteni. Comunicare, doar invatand cum sa comunicam cu noi insine (ok e putin ridicol sa te uiti in oglinda si sa spui: "uite asta is eu"), petrecand timp cu tine insuti, macar din cand in cand, cate o ora, sa-ti faci "curatenie" in ruinele si crapaturile sufletului tau, sa-ti faci ordine in ganduri...vei ajunge la o pritenie adevarata. Facand toate astea nu iti va mai ramane timp pentru framantare, defapt nu vei mai avea de ce sa te framanti, vor disparea semnele acelei boli, metaforic numaita:"pierdere de sine", te vei regasi cu adevarat. Mai presus decat toate acestea vei gasi linistea si pacea atat de mult ravnite. Te vei trezi la viata,o noua viata...aceea in care ai un scop si o menire.
Inca ceva de o importanta majora: daca il incluzi si pe Dumnezeu in aceasta pritenie atunci vindecarea este sigura si totala!
Ce ar fi sa incepi chiar acum aceasta prietenie?
Rezultatul: garantat si experimentat