Viața pe pământ a fost creată cu un scop.Nefiind zei,ci făcând parte dintre creaturi,oamenii nu pot defini în adevăr acest scop.Ei îl intuiesc prin propriile simțuri,prin înțelegerea lor.Să nu uităm însă că rațiunea este pur umană,născută și dezvoltată în evoluția sa terestră.Adevărul gândit și spus,nu este prin excelență cel adevărat.De multe ori,în decursul timpului,au fost spuse adevăruri științifice care,ulterior,au fost modificate în totalitate.
Un adevăr este adevărat într-un anume loc și într-un timp relativ.
Ne-am născut cu simțul esteticii.Sau mai bine zis,în pruncia omenirii am căpătat acest dar pentru a face viața cât mai complexă.Omul,dintotdeauna,de când raționează,a gândit dual.Pentru un lucru pozitiv a scornit și unul negativ.S-a inspirat din existența universală.Antiteza gândului prin cuvinte, a ajuns până acolo încât a emis ipoteza că universului simțit și văzut îi corespnde un altul,nonunivers-sau univers pararel-.