Căutam intr-o zi poezia..îi cautam pe cei din jur prin mine și nu-mi găseam cuvintele.M-am închis in cameră... singurul loc care ma ajuta să mă regăsesc, sa regăsesc.Da!...o cameră a gândului, a imaginii, a visului.
Prea multe aspirații pentru o singură încăpere..o încapere din patru pereți colorți geometric de mana unui artist.Și stând singura,întinsă pe un pat deranjat, incercam sa privesc pe fereastra.Nu reuseam să văd nimic.Era acolo un intuneric dureros.O cameră, patru pereți
și eu.
Și cautand poezia in acel întuneric, am realizat că nu o pot gasi astfel.O mână imaterială îmi trase un fir de păr.Ridic capul și...și văd Lumina! Atât a trebuit să fac!
Nu mă gândisem că in acea incapere închisa în întunecime exista și un al cincilea perete.Era de fapt "peretele" lui Dumnezeu, ieșirea spre cei din jur,spre mine,prin El!
Acum imi găseam cuvintele!