mai lasă în colțul din dreapta al nopții un timp fără mâneci
să nu trișezi femeia de treflă
las-o să poarte unghii lungi azurii să zgârie camera
cu versuri ca și cum ai spune camera cu păpuși n-am avut decât
o păpușă domnule doctor o strigam mădălina și a răspuns vreodată / nu
doar se făcea că mă iubește si eu și tu / o învățam cum e să spună
ma-ma ta-ta ni-a ra-du ga-bi vir-gil ma-ri-a flo-rin da-na vla-di-mir o-ri-a-na și
ne-xus pronunța mai greu dar îmi cerea să îi citesc mereu
povestea în poveste cu fetiță și chibrituri eu
sunt acolo în poveste / și tu ce îi spuneai / ce să îi spun
domnule doctor eu îmi strângeam și mai tare
corsetul de teamă să nu nasc un poet
să nu poată urmări nici el emisiunea de duminică
nu pentru că s-ar duce la biserică să vadă adidașii lui tosa
sau dacă mai e ci-ne-va care umblă desculț
ci pentru că s-ar suprapune
niște copii mereu jucându-se de-a mama de-a tata
și de-a dumnezeu

*

de pe fereastră zboară patetic noaptea cu lună plină și guguștiuc în b/w
se vând pescăruși pe scările tale de griuri
background cu madonna of the rocks și bărbatul
definind nuanțele /

mda / tăiați