Într-una din zilele astea toate se vor temnina...și-mi va parea rău căci n-am să mai rețin amărăciunea acestui zâmbet,povara acestei încruntări,covârsitoarele-ntâmplări de prin ridurile frunții.N-am să mai știu sarea obrazului și curba umerilor,nici asprimea pielii,nici valul de ceață greoaie de pe pleoape,nimic din acestea toate n-am să mai port...Nu va durea deât un gol,căci n-am să mai țin minte decât tăișul dulce al acestei lame,ca ogorul care sângerează verde viu din brazdele făcute cu cruzime...Voi blestema adesea poate căci aripile acestea agățate-n cui nu știu să zboare decât în cercuri deasupra aceste vremi...Voi mulțumi căci cercurile devin din ce în ce mai mari,din ce în ce mai largi,ca unda unei ape pe care o tulburam cu pietre sa gonim viitorul,când iubeam CLIPA...