Mergeam acum doua zile si eu ca omu' pe strada. Veneam de la liceu cu chitara in spate (c-am fost cu colindul la profi) si-mi inghetau mainele pe grif pe la piata Victoriei cand vine la mine un cetatean, conlocuitor, si ma roaga frumos sa-i dau chitara. Ca orice om intrebat din senin :'ba imi dai si mie un pic ceva care are valoare pentru tine atat sentimentala cat si comerciala' am avut o ezitare dar pana la urma(si asa deja ma durea mana de frig) am zis da.
Cetateanul a luat chitara, s-a asezat peun gard si a inceput sa cante.
Eu eram intr-o stare proasta. Tocmai ma umilisem in fata amicei tipei de care imi place intreband-o cum merge intre tipa respectiva si prietenul ei.
Dupa cateva minute isi da seama idiotu', adica eu, ca omul ala, adica cetatenul canta "Nothing Else Matters" dar o facea atat de bine incat nu-mi venea sa cred ca interpreteaza ceea ce eu chinui in ficare dimineata.
Dupa cateva minute incep dialogul :
-Ai facut scoala de muzica ?! zic eu.
-Nu!,zice el
Mai trec cateva minute, si eu cascam gura fascinat la flamengo-ul pe care incepuse sa-l cante
-De unde ai partiturile ?!
-Aaa, nu dupa ureche.
Poate pare putin dar mi-a starnit un zambet care m-a facut sa uit de ea. Mi-a amintit ce inseamna spiritul Craciunului.