Cum ar fi sa ajungi in Rai?
Sa fie Ziua Judecatii de Apoi, sa fii asteptat, sa cazi covarsit de durerea luminii care te inconjoara si care iti este cu atat mai luminoasa si mai dorita cu cat tu esti mai pacatos si mai intunecos?
Cum ar fi ca inima ta sa vrea sa sara, sa te puna in genunchi in fata Lui, sa palpite, sa-si piarda mintile de savarsita dragoste fata de Cel ce a creat-o?
Cum ar fi ca bunul Dumnezeu prin nesfarsita lui Dreptate sa te gaseasca pacatos, nemarturisit si urgisit si menit catre caderea in iad, catre coborarea din lumina in albul de bumbac al norilor, apoi in griul lumii acesteia, apoi in negrul arzand al locurilor blestemate de jos?
Si atunci, in caderea aceasta, cum ar fi ca inima, inima sa traga in sus, la Tatal, sa se zbata ca prinsa in inchisoarea trupului tau nesatul si mizerabil? Cum ar fi ea singura sa traga in sus?
Si tu sa te gandesti... daca in viata aceasta ai fost numai inima, ea singura ar fi fost de ajuns sa te traga in sus!

"Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu."