E noapte si intunericul alearga pe la ferestrele casei opac,dur,intr-o izbucnire de iad.Aceasta noapte cade vast melancolica,vid albastruie pe acelasi pamant inutil.In rasaritul ei,LUNA ia culoarea florilor de tei vestind o superba noapte de vara!
Tresar din picoteala asta stranie la vederea unui fir de lumina,ce strapunge perdeaua,ivit de la nobilul astru al noptilor mele de singuratate absoluta.E mare, plina,galbena si rotunda-- e LUNA!
Seamana cu dragostea,doar ca aceasta "luna intreaga" apare regulat in noptile fiintei mele--dragostea nu apare deloc!
Privesc stupefiata rotunjimea si paloarea ei si dintr-o data privirea ii atribuie chipul baiatului care mi-a furat inima!
Lacrimile nu intirzie sa se scurga din izvorul nesecat al ochilor mei,spre lacul inimii mele.Acest lac este daruit unei singure barci....a lui.Atipesc dar deodata ma trezesc rascolita si golita pe interior.Ma uit pe cer......asta era cauza:chipul preaiubit de mine este acoperit acum de un val de nori care-i da si mai mult mister....un mister ce ma fascineaza!