Aruncăm vorbe goale în vânt și ne credem mari genii. Ajungem să dăm crezare in propriile noastre minciuni, creandu-ne o lume total inexistentă neacceptand-o pe cea a Lui Dumnezeu, ultimul nostru Tată, singura noastră destinatie.
Stăm si punem intrebari ca filozofii, crezand că intr-un final vom primi raspunsuri logice din partea unui geniu mai filozof ca noi, care si el pune alte intrebari mai departe si tot asa pană la nesfarsitul etern.
Imi complic acum, singur viata doar scriind aceste goale ganduri stiind că nimeni si nimic nu va schimba astă lume creată de mine, de tine, de noi.Si ajung la a mea singura intrebare retorică de altfel: Ce voi face in continoare?Traiesc si mor clipa cu clipa. Acesta e singurul raspuns sigur pe care il pot da. Imi mai poate da cineva un raspuns mai sigur de atat?