cand alunecam pe ceruri albastre
cu tine mana-n mana
sub clinchet de stele cu iz de apus
stropiti de racoarea norilor ce legau drumul cu fire de ploi
imbracati in haine de curcubeu vatuit cu raze de soare
in unica noastra singuratate de doi

atunci n-aveam timp n-aveam trup
eram reusita unei inceracri cu rost de pretutindeni
amintirea si visul lumei asteia de pe la inceputurile sale
prunci alintati si fara de pacate
ecouri ale paradisului pe pamant scapate
clipe si soapte

acum e demult