Îți mai aduci aminte?
Într-o zi o să mă pierzi
Așa cum distrat uiți de floarea firavă
agățată la rever
Care din întâmplare poate fi o garoafă mov sau
un biet trandafir alb, neatent
cules din greșeală de pe marginea drumului.
Îți spui ce frumos
iată, mai cresc asemenea lucruri
dar apoi uiți
în fond, totul e perisabil pe lumea asta
te gândești că mai există și imortele
te lași în pace pe tine și pe restul lumii
grăbit să ajungi acolo unde așteptarea nu doare
sau cel puțin a amorțit.

Da, chiar ai dreptate
sunt atât de roz câteodată de parcă
cine știe ce s-ar fi întâmplat
sofisticarea vine din câteva linii
un cerc, evadări
muzica ascultată la întâmplare
cercei cumpărați după nopți de nesomn.