e timpul sa plec...pe geam se vede alb, mult alb, desi e noapte, dar oricum nu mai stiu cum a fost dimineata, se topisera zapezile trecute sau nu? ies si...ninge! cine m-ar fi vazut zburdand pe trepte n-ar fi asociat imaginea cu mine. m-ar fi tradat poate sapca, dar cine-observa asemenea amanunte prin ninsoarea asta? poate mama, dar ea e acasa dormind, cred.

nici o urma deocamdata prin zapada.

am mai scris candva ca ma simt ca champollion... ma repet... si ce daca? ninge cumva, feeric? presupun ca n-o sa gasesc prea curand un cuvant mai bun, ramane asa. fulgii sclipesc parca, nu-s enervant de mari sau de desi. chiar imi place, desi numai iubitor de iarna, zapada si
ninsoare nu pot fi numit. mai degraba frigofob [dex & google ma fac sa ma simt si mai bine]. undeva pe drum observ niste urme de pasi venind spre mine...

a nins ceva peste ele, abia se mai vad...calc printre ele, nu-mi dau seama daca vreau sa le protejez, poate chiar le ranesc cu calcaiul, nu ma uit dupa ele, ce frumos ninge! iar eu prin ninsoare, playbackand ultimul single al celor de la HIM. [nu-i deloc black metal, da' suna chiar bine], sunetul e in mintea mea scoasa temporar din oboseala de ce mi se intampla, de fapt cred ca mimez doar ca sa incerc sa-ncarc in mine pe toate caile posibile ceva din ce simt si vad...

ninge doar pentru mine...

cred ca e prima daca cand vin spre camera mea si nu ma bucur ca revad familiara cladire. nu scapa fara cativa bulgari, de ce mi se baga-n drum? e tarziu, asa ca intru, mai am si acasa de facut cate ceva seara asta, cum ar fi sa scriu ce tocmai mi s-a intamplat, ma observ intr-o oglinda si-mi explic ca asa-mi trebuie daca nu-mi iau aparat foto.

zapada de pe haina s-a integrat in peisaj pana sus, insa cea de pe bocanci se razbuna pe mine in cel mai crunt mod posibil...aseara-mi curatasem mocheta.

deschid geamul si... nu mai ninge. oare chiar a nins doar pentru mine?