Traim o poveste in genul celei a lui Romeo si a Julietei?...Am vrea sa ne apropiem dar teama ne pandeste in umbra. Ti-e frica, te lovesti de tot felul de piedici. Si totodata incepem sa ne cunoastem, sa ne simtim, sa ne intelegem. Ma doare ca nu ma pot apropia de tine, ca cel mai intim lucru dintre noi a fost doar tacerea nostra asternuta de la un capat la altul al telefonului. Iti caut mereu privirea, gestul, cuvantul...tanjesc dupa tine, ard si inghet la gandul ca esti langa mine si nu esti al meu. Visez cum ar fii daca...sper ca totul va duce undeva...toate cuvintele, toate insinuarile, toate lucrurile pe care te las sa le vezi si toate trasaturile pe care le descopar la tine. Incerc sa te inteleg, incerc sa am rabdare si-mi spun mereu, ca un gand care ma ajuta sa merg mai departe, ca o sa risti intr-o zi, ca o sa ma chemi candva...Imi e greu sa te vad in fiecare zi...si atat! Ma respingi si ma atragi in fiecare privire, in fiecare zambet. As vrea sa stiu daca te gandesti la mine la fel de mult,daca ai vrea sa se sparga peretele de sticla dintre noi, daca...Daca e numai un joc si daca e...care e miza?...Mi-e frica de jocuri, de obicei, dac cu tine VREAU sa-l joc pana la capat, chiar daca il vei castiga tu...sint dispusa sa pierd, nu ma sperie singuratatea si tristetea de dupa linistirea apelor. Vreau sa joc jocul asta cu tine. Si te las, cu greu, ce-i drept, sa faci tu regulile, desi ma sufoca, ma inalta si ma coboara, ma dor. Stii...jocul a inceput deja, pentru ca desi ne spunem ca nu e nimic, insusi faptul ca stim ca ar putea sa fie, ne face constienti unul de altul. Uneori imi zic ca tu trebuie sa simti zbaterea din mine, nevoia de tine, alunecarea si cautarea ochilor mei. Nu vreau sa cred ca nu intelegi. Unele suflete se aud si se cheama. Al meu te striga...tu il auzi? Intr-o singura secunda ti-am vazut sufletul curgandu-ti prin ochi si de-atunci ai inceput sa existi in lumea mea. In fiecare zi mai mult. Poate ca e ceva, asa imi place sa cred, ca e intuitia,...ca e asemanarea,...ca e instinctul, ca e o putere de care nu suntem constienti...Oare e posibil sa te fi cunoscut intr-o singura secunda? Sa fi inteles totul in singurul moment in care am vazut lacrimi in ochii tai? Si cu toate astea...fiecare zi e altfel, caci in fiecare zi descopar ceva nou, in fiecare zi imi mai arati ceva...si niciodata ceva rau. Imi dau seama ca lumea nu comunica numai prin cuvinte, vad cum cel mai frumos dialog este cel al sufletelor.Un dialog in care cuvintele nu-si au locul. Cand vorbesc cu tine, totul e un pretext ca sa-ti aud gandurile, sa-ti simt trairile, sa te simt aproape. Ma simt mica in fata naturii umane egoiste, care nu e in stare sa se bucure de nimicurile vietii care spun totul, si care vrea mereu mai mult, care vrea mereu mai repede. Ma faci sa lupt cu cele mai elementare tentatii omenesti...imi tii sufletul incatusat in mii de lanturi si totusi...ma faci sa renunt de atatea ori si totusi..., ma faci sa alunec in indoieli amare si totusi...Si totusi zbor, ma intorc, te chem. Vreau sa alerg, sa cant sa te iubesc...dar ma tii departe. Atat de departe incat atunci cand mai fac un pas catre tine mi se pare ca ating stelele cu mana. Ma rog in fiecare zi sa stii cand sa te opresti. Ma rog sa stii care sunt limitele jocului si sa intelegi cand e momentul sa oferi mai mult. Te rog sa nu oferi totul cand e prea tarziu. Te rog sa stii, te rog...