Cel care nu ne suportă-n nemurire
aruncînd spre noi săgeți de-amăgire
Năluca care pune-n mișcare roți grele
ruginite-n vechi orologii
Împarați-i dedică sărbători festine
Filozofi și cărturari încearcă să-l pătrundă
...dar în zadar...
îngenuchind pioși plătesc tributul veșniciei
Celui care se duce și nu mai vine.

Solitarul hoinar în pântecul sorții născînd destine
divide piatra în bucăți infime
Stârnind nisipuri și furtuni ce năruie minuni
chiar și Sfinxul ce poartă-n plete nemărginirea
a rămas cu nostalgia.