Călătorim spre noapte și natura se pregătește de culcare. Schimb pasager de energii. O lume ca într-un film derulat mult prea repede pentru a înțelege ceva din el. Și poate nici nu e nevoie să înțelegm prea mult din el. Frânturi de trăiri. Gânduri fragmentate. O iubire abandonată pentru o vreme. Vieți petrecute în același timp, dar în lumi îndepărtate. Secunde care trec la fel pentru toți, indiferent de ceea ce simțim. Zâmbete, lacrimi, o lună mare, albă, și soarele asfințind. Nebunia conștientizării momentului. Revelația lui și a încărcăturii sale. Apoi, concluzia că această acțiune este un nonsens.
Călătorim spre noapte și lumea apare ca un într-un film derulat mult prea repede pentru a înțelege adevărul din el. Și poate că nici nu e nevoie să înțelegem…