Cercurile in care este inchisa fiinta simbolizeaza marginirea lumii si ingradirea elanului creator.
Cerul ca un sipet albastru ce inchide sperantele si iubirile noastre, isi deschide portile pentru a primi in intermundiu strigatul dintre viata si moarte, multiplicandu-si ecourile in transcendent.
In fiecare din noi moartea sta ascunsa si este activata de bolile psihice, cerebrale(ipohondrii), de bolile fizice sau de bolile sufletului (suferinta din iubire).
Privirea ranita reflecta sange in loc de lumina, iar intunericul amar si veninos al mortii este sorbit din potirul cu potiunea panaceu al sfarsitului .
Cercurile in care este inchisa mintea reprezinta strangularea strigatului gandurilor despre libertate ucisa prin modelarea lor in uniformitatea mintii lumii.
Oamenii sunt cercuri fisurate cu lungimea lor constituind dimensiunea fiintei, iar fisurile reprezinta neimplinirile. Raza cercului simbolizeaza eul nostru rotindu-se constant in aria gandirii, iar centrul cercului este de fapt esenta omului ascunsa intr-un spatiu inaccesibil
acestuia.