Ai apărut în viața mea, atunci când rătăceam pe străzile pustii ale vieții în căutarea unei împliniri. Pașii tăi, m-au însoțit pe cărări, iar tăcerea mea a devenit și tăcerea ta. În castelul tăcerii noastre nu se auzea decât sunetul viorii tale, iar eu ascultând, am început să-mi doresc să fiu arcușul ce făcea să vibreze strunele instrumentului.... Ne-am pierdut în Þara Muzicii, pe clape de pian și strune de vioară.... Încet, încet bobița de sidef din inima mea, datorită implantului de suflet, s-a transformat într-o perlă frumoasă, albă, sidefie. Amândoi aveam grijă să îndepărtăm algele și lipitorile, pentru ca nimic să nu întineze puritatea perlei. De obicei, perlele "se nasc" cu adâncituri, umflături, încrețituri, zgârieturi sau pete! A noastră era o perlă cu suprafața perfect netedă, atât de apreciată și râvnită de oameni!
Așezam cu grijă strat după strat de sidef și perla devenea tot mai lucioasă. Se îmbrăca cu sentimentele noastre și ne mândream cu bijuteria sufletului nostru!
În cele din urmă pașii tăi au fost nevoiți să meargă pe altă cărare a vieții și atunci mi-ai lăsat în grijă perla, luând cu tine doar amintirea.... Lacrimile sărate în care am scăldat-o i-au schimbat culoarea în gri strălucitor, apoi printr-un proces dureros s-a înveșmântat în culoarea neagră. S-a transformat într-un mărgăritar de forma lacrimii! A devenit pandantivul inimii mele ce așteaptă răbdător împreună cu mine pe cărarea dorului de tine....