Nu scriu versuri in care sa plang dupa iubiri pierdute
Despre subiectul asta sunt deja mult prea multe
Scriu sa ma aflu in treaba si sa nu zic ca nu am scris
Sa stiu ca a ramas ceva de la mine dupa ce am plecat in abis
Ce e mai important? Falsitatea exprimarii siropoase
Sau ideea in sine scrisa in rime simple si paroase?
Mi-e lene sa le periez sau sa le analizez
Cu astea incerc eu dincolo de gand sa evadez
Ca nu place la nimeni realizez
Dar nu are rost sa ma enervez
Nu scriu pentru altii, scriu pentru mine
Scriu pentru distractie nu pentru tine
Scriu fara sens si nu iti dau drept de replica
Tine la tine parerile pana le uiti sau se strica
Am citit o groaza de romante scrise in versuri
Facute sa para elevate
Sunt doar telenovele scrise de persoane deprimate
Pun pariu ca nu au trecut prin asa ceva niciodata
O sa ii injur, dar altadata
Acum inchei ca m-am pierdut printre critici
Va las cu scriitorii vostrii anemici
Falsii romaniei campioni la orice
In rime insa tot ii fac dar nu am de ce