In aceasta dimineata, tarzie, trecuta... ma gasesc in incaperea ultimilor doi ani ai mei. Intr-un colectiv prosper, dornic de reusita, si incerc sa ma integrez ca si cum nu i-as fi cunoscut vreodata. Ma car pana in bar dupa fiecare ora de curs si-mi fumez tigarea si imi beau brea, savurand un esential pahar de vorba, in care mi-i amestec si pe prieteni cu putin piper.
Ca prin minuni, salvat de vointa pixului, mi se termina si ultima pagina din caiet si imi caut locuri libere, printre muntii de mazgaleli facute cu o mana de realist, sa ma exprim, intr-un vag univers marginit de mintea mea. Desi m-am trezit de doua ore inca mai am visul din timpul noptii cu gangsterii de pe Romania Muncitoare, la cei paisprezece ani sustinuti de o viata de douazeci, fumand un trabuc mai gros decat mana mea de atunci si cu o fetita mai frumoasa ca orice floare si mai dulce ca mierea si lafel de lipicioasa.
Mi se trezeste o neliniste in vene si imi creste pulsul intr-un ritm alert... fara sa mai ezit imi dau drumul in abis.
Intr-un univers cu o infinitate de elemente, creat din propria-mi vointa, ce converge spre o vecinatate a lui unu, imi torc adanc gandurile printre jumatatile de masura de afara.
Cu o problema puternica... o gandire imbolnavita de stifturi si neajunsuri sociale... sub o influenta predominant genetica, stropita de tata in mine, fac pluta pe suprafata Pacificului. Si dorm!...