doamne
în mijlocul acestui ocean
          Ã®n mijlocul acestui oraÈ™
stau ca un ghem de carne și semne
          putrezind o gestaÈ›ie-n mine
strîng în dinți cataclisme perfide
          un alint uneori requiem È™i
în somn oboseli cu degete lungi
          colind pîngărit în noapte de mai
împletind în mine un leagăn sicriu
          născut născocit din acelaÈ™i cuvînt
din abis tac poeme
          temple albe-n ruine

tot mai greu
doamne în mijlocul acestei gropi
nu mai este acum nici un vis
decît eu