calul purta impecabil o cămașă albastră
ce-n ochi culoarea cerului o răsfrângea
bea bere cu mine de mână șezând la o masă
și-n crângul de salcâmi mă-ndemna a visa

hai să fim prieteni mă-nvăluia în cuvinte
cu pieptul în bătaia vântului agale mă ducea
învingătorului i se dau flori să nu ai teamă
spunea o poveste cu pantofi cremoși în lila

ca vântul pe câmpie îmi cânta tarantele
muzicanții-n delir picurau ploaie-amară
cascadorul de pluș făcea tumbe de zahăr
și eu muream iar și iar pentru ultima oară

lumea de la-nceputuri peste ape-o călcam
vibra în mine câmpul galben de mimoze
hai sa-nvățăm spunea el iar eu îl credeam
purtând pe degete mirosul lui de tuberoze

a fost o dată ca niciodată un cadou pentru tine
cum a zburat iepurașul cu balonul încă există
eu mă simțeam precum un ursuleț de ciocolată
și deveneam subit aerian din ce în ce mai tristă

inorogul se răsucea argintiu într-un lemn de mahon
dar peștele cel mare înghite prea adesea pe cel mic
orașul cu prieteni e numai o fantasmă desuetă-n vis
au amețit de-atâtea limbi în cerc pendulele-n buric

în colțul ochiului cu luna de pe cer te chem
să-mi povestești iar aventuri despre pălăriuță
și te-aș ruga măi scriitorule să fii decent
să-ți pui doar praf stelar pe dinți și periuță

tu morcoveață cu dulceță hai la munte
să pășunăm cu mieii talăngile la stână
și să uităm ce anotimp mai bântuie în noi
nemuritori cu florile de câmp o săptămână

o să te spăl cu zori de zi veșnic pe tălpi
voi fi prietena găinilor ți-ajunge-o viață
te voi trezi cu gălbenuș proaspăt de ou
iubindu-te cu rouă în fiecare dimineață

te voi scăpa de împăratul automobilist să știi
gingaș numai prieteni dragi o să-ți adun în jur
te voi purta în mine pântec de lalele-nmiresmat
o să-ți pictez la tâmple mister de clar obscur

cântând șerpește pianisimo pe vatră
am să te dăltuiesc tăciuni în fiecare an
parfum de mere coapte-nisipul de la șatră
cu gel dat pe copite și prazuri de oltean

atât oranj ai abătut coperți de miez în carte
măi calule chiar nu te cred că ești un cal
și mă voi îmbăta de tine-n astă noapte
basme de mandarin și flori de portocal

of omule nu știu ce să mai cred m-ai zăpăcit
când fluturi albi îmi mor pe brațe-n insectar
chiar mă confund c-un trandafir cu ghimpi
și mă trezesc petale-mprăștiate în ierbar

să fie cal să fie doar trifoi desigur cineva mă paște
parfum de porțelan în troițe m-adun mărgăritare
mă risipesc buchet în cuib de primăvară la răscruci
cântând cu mierle gureșe și flori de lăcrămioare

e-așa târziu de nici nu știu cum să mă mai împart
și ce mă fac de ești cumva prea hotărât ateu
eu port pe cap cununi de sălcii cu rădăcini în praf
nu vreau să mai confund un cal cu Dumnezeu

îmi este tare dor după-o cămașă să fluture la soare
tot desenând pe-o pânză de păianjen culori neprihănite
voi primeni un univers întreg cu apa din fântâni
dar să-mi aduci o ciulama de ghebe în străchini smălțuite