Acum două mii de ani, blestemul nefericirii a căzut asupra unui grup de pirați. Ani de-a rândul, au căutat harta către comoara ce îi va elibera de el. Însă harta este un trup…rece…cadavrul meu. Au răscolit morminte ca să o găsească. După zeci de ani în care corpul meu a fost neînsuflețit, am auzit pașii lor deasupra cavoului meu. M-au găsit! Comoara neprețuită căutată de pirați, care îi va vindeca de blestemul nefericirii este sufletul meu pur și inocent, ultimul punct al călătoriei. Mi-au scos inima din piept și au vândut-o diavolului. Ei au devenit fericiți, iar eu am devenit purtătoarea blestemului. Acum eu sunt în căutarea unui suflet curat, care să mă scape de viața asta întunecată. L-am găsit, dar este ființa la care țin cel mai mult pe lumea asta: centrul universului meu. Nu-i pot face asta, nu o pot condamna la pribegie. Diavolul mi-a propus acest pact, dar am refuzat. Sufăr oricât ca ea să fie fericită. Prefer să port eu blestemul la nesfârșit decât să traiască într-un chin. Așa că voi veghea la binele ei și voi fi ultima ființă blestemată.