Alpha și Beta se regăsesc în Omega,
dar noi n-avem sfârșit,
abia am învățat să facem sfori din lacrimi
pe care sa ne cățărăm până la Dumnezeu,
să-l luăm la întrebări și să ne întoarcem cu
obrajii roșii de sânge,
cu firul de iarbă constrâns să fie ca oricare.
Mă rumegau toate vacile fricilor acolo,
pe pășunea blestemată pe care m-ai conceput.
Urlau comenzile, licăreau ledurile, se resetau programele și
se ștergeau kiturile,
la naiba, femeie, iubirea nu-i sistem, câmpia nu-i pe desktop,
iar eu, eu nu-ți sunt virus,
ești ieftină când fugi de tine,
e fals, e gri, e mort
acest tablou, să cred că ești tu?
dă-ți rama mai încolo,
fă-mă pastel, sau penel, sau menestrel, sau carnețel,
dar du-ți, femeie, trecutul departe,
lasă-mă sa te intru până la os,
cum altfel să îți știu tăul,
cum altfel să te merg?