când umbra zilei adoarme în compas
iar sub zulufii blonzi râde-n somn copilul
ne place să odihnim sub arcadele luminii
împlântate în rădăcina nisipului de șofran pârguit

trubaduri demodați cu pălării de panama în acest timp
ce defilează în outfit-uri de roboți
ne ascundem sub o umbrelă uriașă radar
închipuit în cercul nostru fortăreață de-o zi
oază de poveste încremenită în desuetudinea efemeră
a piruetei dansând pe tăișul incandescent al clipei

așteptăm sirenele ce vor fi exilate într-un târziu
ele poartă comori sidefii în coama albastră
s-auzim cântul blestem ce sparge carcera unde
suflătoarele în foc însuflețesc pojghița cristalului
din aripa libelulei

poate un căluț de coral va tropoti călare pe un val
trăgând în urma lui corabia plină de mirodenii
la care am visat de atâtea ori
uite cu pânzele grele de vânt o siluetă se ghicește
pendulând la zenit
e ora